Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@vasile-munteanuVM
Vasile Munteanu
@vasile-munteanu
Poezie

un ceas

1 min lectură·
Mediu
e ultima oară când scriu
la gândul acesta mâna mea dreaptă tresare
are un ritm de ceas ce nu își înțelege rostul
de linguriță care se învârte în cana de cafea
din inerție
degetele acestui anotimp
îmi pătrund în piept și îmi întoarc inima
cu cât se sting mai multe lumini
cu atât mai multă lumină se face
această construcție este prețios-explicativă
nu ar trebui să o folosesc
se va găsi cineva să îmi reproșeze
și eu
mă voi lăsa amăgit că îi pasă
în definitiv de ce mi-ar păsa mie
ceilalți există numai pentru că scriu
ei nu sunt aceiași cu străinii
din căutare
din devenire
din renunțare
mereu alții
am obosit să îi număr
să mă chinui să rețin nume și chipuri
totul durează un singur ceas
lumina se stinge
ochii întunecă
și se aude numai zgomotul pe care îl face
arcul pieptului destinzându-se
se va odihni un ceas
apoi alte degete îl vor întoarce anotimpului
ce nu a lăsat încă urme
pe hârtie
0155.046
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
166
Citire
1 min
Versuri
32
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “un ceas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/214635/un-ceas

Comentarii (15)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adriana-giurcaAGAdriana Giurcă✓
aceasta obosire a ta ma face sa te simt in stare de Dumnezeu...
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
e doar \"stare de...\" Eu :); mulțumesc pentru acest neașteptat Bună dimineața.

cu drag,
0
@elia-davidEDElia David✓
\"degetele acestui anotimp
îmi pătrund în piept și îmi întoarc inima

cu cât se sting mai multe lumini
cu atât mai multă lumină se face\"
0
@iakab-cornelia-claudiaICIakab Cornelia Claudia✓
Cu cât se sting luminile din apropiere, cu atât le vezi pe cele din depărtare pentru prima oară.
Poemul e de stare, dar înclin să cred că e vorba de o stare a gândirii care apasă sufletul și nu o stare a sufletului care își caută ideile potrivite. Finalul îmi confirmă.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
Elia: semn, în-semn; mulțumesc.

Claudia: din aflare... \"degeaba melcul se privește pe sine din afară: lumina, uneori, orbește\"; personal, nu pot gândi această dialectică suflet - minte; caut să înțeleg ce simt și să simt ceea ce înțeleg; mulțumesc pentru \"căutare\".

cu drag,
0
@cornel-margineanCMcornel marginean✓
Aici te referi si la noi ceilalti care suntem in jurul tau citind.
Mi se apre prea abstract, voit abstract, si nu de stare cum ar parea. E un cifru pe care nu il lasi deloc sa intrevada ce vrei.
Nu te satisface suficient grupul pur neavzut , nestiut din virtualul ideilor de aici. Asa este, este cam inpotirva firii si eu traiesc uneori acest gand.

Nu sunt cel ce iti reproses constructia ), din potriva, poezia ta ma intristeaza , e putin de abandon si nu aderez la asta, adica nu vreau sa aderez la asta, mai repede te simt prieten pentru ca inteleg.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
voi ceilalți - noi ceilalți...; nici un sistem nu are valoare absolută, fiecare dintre noi aparținem - concomitent sau alternativ - și/sau unei categorii și/sau alteia...; pornind de la acest \"amănunt\" ideatc, cred că vei accepta, finalmente, că este o poezie \"de stare\" :).

diMpotrivă, abstract - aici - mi se pare conceptul de \"prietenie\" (nimic pesonal :) ).

Mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

cu respect,
0
@cotyCcoty✓
găsesc foarte inspirată ideea de a aștepta un anotimp, care să întoarcă inima poetului, cu degetele lui...
artă poetica reușită. reluarea unei teme, un fel de istoria se repetă cu iz de prospețime.(ca să zic așa...)
0
Distincție acordată
@andu-moldovanAMAndu Moldovan✓
Cu exceptia primului vers, care nu-mi spune mare lucru in economia poemului, acest text este marturisirea unei profesiuni de credinta, marturisire pe care Ted stie sa o faca imbinand cu pricepere acele \"ingrediente\" care fac din cititor un indragostit trist de atata fericire. Se pare ca metafora \"orei pierdute\" sau dimpotriva a \"orei castigate\" ne urmareste pe amandoi in acest ceas de cumpana cand toti stam \"cu mainile ridicate de parca ne-ar curge sange din nas\". Eu regret ca poeme valoroase trec oarecum neobservate iar altele, mai putin insipirate, poposesc ca un gainatz de porumbel in pagina cu texte recomandate. Se pare ca este o moda mai noua pe aici, pe agonia care (nu pot decat sa sper) poate e doar trecatoare ca orice moda. Eu fac ceea ce simt ca trebuie facut. Ma inclin \"poetic\" in fata acestei alcatuiri de cuvinte si zic sa mai scrii asa sfantule Vasile! Ca va veni si ziua ta si a tatalui meu mort de douazeci de ani si a fratelui meu viu de treizecisiopt pe intai a lui ianuarie a anului nou pe care il astept cu toata speranta din sufletul meu!
Bobadil.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
în definitiv... nu este acesta destinul istoric al artei? mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte.

cu respect,
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
când spusa ta prinde consistență, eu întotdeauna tac...

cu prețuire,
0
MLMotoc Lavinia✓
Memorabil versul cu ceasul! Textul m-a prins in general, daca m-as apuca sa ii caut defecte poate ca i-as gasi, insa nu am de ce, e personal si daca rezoneaza rezoneaza asta e.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
ehe... de pe la \"Happy pills\" nu s-au mai întâlnit eu-rile noastre poetice (am recitit-o în seara asta, să fiu sigur că nu greșesc:) ); apăi, dacă-i vorba să dai cu vaselină la roțile perfecțiunii, știu că poți, de-o fi în exces de zel, nu-i bai, întorc ceasul... :); mulțumesc.

cu drag,
0
@ramona-ungureanuRURamona Ungureanu✓
mi-a placut inceputul:
e ultima oară când scriu
la gândul acesta mâna mea dreaptă tresare
are un ritm de ceas ce nu își înțelege rostul
de linguriță care se învârte în cana de cafea
din inerție
interesanta \"traducerea\" sentimentelor/trairilor mainii.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu✓
mulțumesc pentru prezență și semn; îmi pare rău că numai începutul ți-a plăcut, promit să mă străduiesc mai mult data viitoare :).

cu drag,
0