(pro)menadă

pare a fi un poem complex de reflexe condiționate de starea [koga ion ]
e același dintotdeauna
doar ceilalți îi văd trupul schimbat și îl judecă
după cele neplăcute trupului - impulsurile sunt naturale, nu se schimbă nimic decât tranformarea cărnii
instinctul îl recunoști după ochi
are irisul scris cu pete de foame - instinctul umanului este comun, particularitatea domină numai în centrul unui eveniment singular, dar numai așa se poate asigura dezvoltarea - și nu te oprești
până când nu dai fricii-ntrupare
și firimiturile credinței furnicilor
și nu mai știam cine e beat de sine și cine
dintre noi doi e stafia - pierderea orientării în sine, timpul uneori stă pe loc mutilând autodefinirea, întrebarea călătorind prin spațiu până va găsi un răspuns

nu știu dacă interpretarea mea este cea corectă, important este că e un poem care sincer mi-a plăcut - are forță și un înțeles convingător

cu respect, Silvia

imagini foarte bune aveti aici:

instinctul îl recunoști după ochi
are irisul scris cu pete de foame

și nici de ce asfințitul mi-e roșu la gât ca o lesă de câine

nu ma apuc sa interpretez, dar de obicei cand esti gata sa oferi totul si sa nu iei nimic inapoi, celalalt percepe acest magic gest ca fiind unul gratuit,

mie imi plac mai mult cainii cu apucaturi de om. sunt mai aproape de mine. si vad ca nu numai de mine

Iată un poem dens, trăgânduși sevele din under-ground și monologarea cu sinele. I-aș spune poem de stare, poate și pentru versurile: \"instinctul îl recunoști după ochi/are irisul scris cu pete de foame\", sau pentru finalul puternic: \"asfințitul mi-e roșu la gât ca o lesă de câine\". Cu amiciție,

o scriitura de extreme, imi place asa, cu un puternic contrast, trasaturi evidentiate. inceputul mi se pare forte, suficient si continutul ca sa te tina prins pina la capat. si totusi toata greutatea se aduna cumva in primele 2 versuri, pt ca ai zis tare acolo.

ec

Multă poezie într-un poem -bulz. De notat, pentru autor, este necesară o revenire pentru redistribuirea versurilor în sensul alcătuirii unui mesaj pe măsură, adică tot ce este puțin împrăștiat să fie mult trebuie așezat în rafturi să fie mijlocul limpede ca odaia de oaspeți. Versuri strălucitoare!

mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru cuvinte.

Silvia: desigur, interpretarea este importantă; dar consider mult mai importantă \"vibrația\", singura dătătoare de viață; la ce bun o interpretare exactă care omoară un text; mulțumesc.

Angela: ai dreptate, există două feluri de a întinde o mână și există două feluri de a mușca; mulțumesc.

Ioan: mereu dinapoia cuvintelor; sau... de cealaltă parte a asfințitului/ cineva clipește sub răsărit; asemenea.

Ecaterina: ploaia e numai drumul parcurs între arșiță și gheață (la extreme mă refer); mulțumesc.

Tizule: cum \"vreme e pentru toate\", să răscoacem acest bulz între palmele cum au fost scrise și să lăsăm altor vremuri trebuința limpezirii; mulțumesc.

Anonimului venețian: verba volan scripca amanet