Vasile Mihalache

Multumesc pentru parerile tale.Asta este situatia! Astept marea inspiratie si atunci sa vezi citi se vor inghesui sa comenteze...Sanatosi sa fim, draga prietene LIM (acestea au fost 2 versuri involuntare, dar fericit intamplate).

\"năvoade aruncate peste marginea lumii/ oameni cu stigmate la vedere și teama plutind peste ape/ cuvintele(pânză aspră și deasă bine țesută) acoperă aburul nopții\",\"zorii ne-au mestecat cu indulgență cu multă răbdare/ ne-au scuipat apoi peste acoperișurile unor case învăluite în fum/ am râs și am plecat mai departe traversasem deșertul/ ne așteptau de acum imensele câmpuri de gheață\", acestea sunt versurile care mi-au apropiat o atmosfera de mister marca ba-danabanu si care m-au incantat.Mi-era, intr-un fel, dor de ele.

Un poem care emana tristete metafizica.\"în fiecare duminică/ la biserica albastră/
slujba începe la nouă fix\", iata un inceput promitator de poem.\"poate din pricina asta încercând/ să-mi descâlcesc nodurile din viață/ am tăcut...\" si un final de calibru.

Un pasaj memorabil:\"zăpada din clonțul brazilor\", aici se vede poetul.

Am gasit un pasaj fenomenal si nu am nimic de zis:\"Doare Doamne Dumneata pleoapa orbilor așa/ Iată vin iar în pețit cu-n alt viu de mult murit/ Vai de noi vai rugăciunea s-a privi-n oglindă gura/ Și din ea dedin oglindă te-ai fi spânzurat sub limbă/ Ori din eu din ou de pește iarbă mâinilor a crește\"

Este un punct de vedere, incomplet probabil. Pentru ca valorile autentice nu fac 10 lucruri bine ci unul singur si atunci e bine daca sunt platiti la valoarea lor.
In ziua de azi insa poeti geniali nu prea mai sunt.Oricum, traim tocmai atunci cind ne implicam, asa ca sunt de acord.Daca le dadeai numele stiam si valoarea lor, dar nu avea rost sa dai nastere unor razboaie personale. Eu stiu ca esti dintre cei care lansezi numai vorbe care au continut, probabil chiar te-a deranjat.Totusi, cu virsta oamenii se uzeaza si trebuie tinut cont ca nu sunt nemuritori, samd.

nu am reolica pentru atacul la persoana, ca poet te apreciez, dar atat...

Acest poem este o involutie sau doar unul neinspirat , vom vedea mai incolo.Te citesc de fiecare data, esti un poet adevarat care iese din orice pluton; nu inteleg si nu sunt in favoarea compromisului, a cinismului catre care aluneci.

Felicitari din tot sufletul pentru un poet adevarat care aduna simpatiile romanilor implicati in fenomenul poetic.

Multumesc tuturor pentru generozitatea aprecierilor din comentariile asupra poemului si totodata sunt onorat de prezenta voastra aici in pagina.

Un poem-metafora de la inceput pina aproape de final, sustinut cu un talent elocvent, care merita dupa parerea mea toata atentia si aprecierea.Excelenta concluzia poemului:\"niciodată femeia-bulgăre nu se întoarce\".

Prima jumatate a poemului este excelenta. Dupa aceea se schimba registrul insa, si nu avantajos.Foarte frumoase sunt versurile acestea: \"sunt dependent ile/ muzica franțuzească corpul tău curgător/ menta țigările\".

Multumesc, Alexandru Ghetie pentru citire si notarea impresiilor.

Nimic de zis, dar sa nu stergi poemul ca vei gasi ceva odata sa legi.

Valoroase, poemele! Poetului, gandul nostru, uneori! Dumnezeu sa-l ierte!

Pasha, ai capatat un soi de dexteritate- din izvorul talentului, zic- pentru care eu ma si bucur dar si-mi pare rau uneori, ca acum. Dupa primele 2 strofe care dau din plin masura talentului, urmeaza altele 3 fara suport: legatura, cum vrei sa spui, si ultima strofa iar foarte buna.Aici aveai mnevoie de un simt special sau mai bine zis de o mai lunga indelunga citire a textului scris. Luate separat partile sunt bune, dar vreau un lucru implinit, doar spre asta pornisei poemul cu cele 2 strofe de o ridicata valoare.Deci, asemenea conului Aurel Sibiceanu astept rescrierea miezului acestui poem.

Un poem foarte serios, de asta data, fara aspectele ludice ale rimei caracteristice poetului, cu final moralizator mai bine zis amar-moralizator: \" la tine însă cred că-i mai gravă chestia asta cu amânarea/ poate-mi spui și mie ce te-am tot rugat și tu ai amânat mereu/ să nu crezi că-i vorba de un reproș dar vreau să intrăm în livada de măslini/ și să avem sufletele primenite și toate ale voastre pregătite de mareaîntâlnire/ și nu-ți spun de ea acum ca să te pun pe alt drum sau să te schimbi în vreun fel/ departe de mine acest gând dar ar fi bine să-ți aduci aminte/ de câte ori ți-a venit să-mi scrii/
și n-ai putut/ ce te-a oprit să o faci// și uite că s-a făcut 3:48/ nod tare pe manechinul/ din lemn de gutui/ ce fericită era ea/ și ce derută pe tine/
când ți-am vorbit/ despre insularii peninsulari/ îți mai aduci aminte Igitur/\"Exista un fel de seninatate in acest poem, semn al intelepciunii, care atrage si \"pune pe ginduri\":\"ce tare s-au încălzit cuvintele/ ce adânc se luminează cotloanele/ în nopțile cu lună plină ale sufletului/\"si un fel savant de a reface legaturi unice de comunicare:\"mă așteptam să-mi duceți lipsa/ să dați un semn de viață/ și să mă invitați/ să vă spun/ despre cărarea/ cu scară coborâtoare spre mare.Acest poem este unul din acelea care ies cumva din inertia cultivata, intentionata, a poemelor-picturi usor recognoscibile pentru stilul poetului, este un poem marturisitor, specie rara printre poemele actuale ale poetilor din generatii mai vechi.Se vede cu usurinta nobletea exprimarii, pavaza sub care nici un interlocutor nu poate fi ranit, doar \"atins\".

Poem cu abur eliadesc, bine strunit, care desi mai lung, se citeste obligatoriu pina la capat si se vede un lucru bine legat, incheiat cum se cade. \"florina era țigăncușa care-mi dădea păpădii să-i suflu în sân\", un vers ingenuu de mare vigoare.

Este un poem frumos prin fluenta si ingenuitatea imaginii create la final.

Multumesc Alexandru Ghetie pentru citire si generozitatea interpretarii.