london victoria

Acest poem este o involutie sau doar unul neinspirat , vom vedea mai incolo.Te citesc de fiecare data, esti un poet adevarat care iese din orice pluton; nu inteleg si nu sunt in favoarea compromisului, a cinismului catre care aluneci.

există zile în care ne pozăm cu soldații din garda regală --


mda... ai fost la muzeul gorky...cel cu aspect de fabrica, in fata caruia se apleaca peste tamisa, o unealta moderna, un pod pentru unii, o piesa de muzeu, pentru cei din cladirea aia mare? versurile tale imi aduc aminte de etajul 3 si 5 unde pictura se descompune in criticile celor care o privesc.

Vasile Mihalache, Andrei Lucian,
Va recomand calduros foaarte multa lectura. Mi se pare unul din cele mai bune texte pe care le-am scris pina acum.
Andrei Lucian, cind mai afirmi o chestie de genul ca am fost la nu stiu ce muzeu cazi in penibil. In rest probabil ca vorbesti singur ceea ce nu e un lucru rau. E rau cind rabufnesti in spatiul altora.
Vasile Mihalache, daca vreau sa scriu \"ramuri uitate de soare, batute de vint iar in adiere o vad pe maria magdalena\", o pot face. Am ales la intimplare niste cuvinte. Din pacate, ceea ce faceti voi( o sa dau explicatii mai tirziu). se cheama involutie. Daca Ancutz te-a insteluat era obligatoriu sa-i dai stea? Eu nu m-am bagat in borsul vostru. Si eu nu scriu la minut. Eu stiu unde mi-e locul. Dar cind vad de astia ca voi mi se face sila. Fiecare are un mod de a poetiza. Eu, personal, am ales sa postez numai aici. Uneori, si in alta parte. Dar nu ma cred poet. Daca tu Vasile Mihalache ai descoperit intelepciunea geto-dacica te rog sa o impartasesti.

eu am urmarit mereu ce scrie Emilian
arhitectura sensului, cum exprima ceva exact ascunzandu-l

si tocmai de unde unii pot cataloga drept banalitate se naste ca un punct un adevar nerostit, o stare care creste apoi mai mult, ca sa fie demascata printr-o turnura, spre sfarsit

in conformitate cu acest spatiu ascuns care se vrea descoperit si care culmea, actioneaza si ca un spatiu de ecou la esafodajul de mai sus

iar tonurile discursive se structureaza exact ca feedback la vocea-ecou
imi place sa caut efectul de plin-gol in acelasi timp
cand e prea plin simti ca si cititor nevoia sa scoti totul de acolo
cand e gol iti fortezi flerul sa caute vocea subsidiara

imi voi pune sub licenta pestele de sticla - m-a obsedat!
glumesc

un text lucrat de lucrat - daca autorul mai vrea sa adauge poate , dar nu trebuie
n-am stele, n-am timp si e treaba ta de autor cum te descurci, dar faci bine

in rest ce si cum e - esti la mina unui public - asa cum e , nu prea ai ce-i face

ma repet - si ma duc sa scriu pentru streasini, ele susura, ofteaza, sunt vii ptr ca sunt populate de vietati

ti-am folosit amintirea in burgundia 47 - singuratatea de aeoroport ...
Anglia ce nu m-a vrut va trebui sa o vreau , ca asa-i in teatru!

mi se par sclipitoare versurile:
\"te vei gîndi cu milă la van goh și-ți vei dori să fie soldatul
căruia petru i-a tăiat urechea și isus l-a vindecat cu scuipat și tină\". e o reflexie care dubleaza un plan in celalalt, nu printr-o oglindire rece, materiala , ci printr-o inrudire vie, organica, cu scuipat si tina. a explica ceea ce simt cand citesc aceste doua versuri ar inseamna sa teoretizez si nu imi doresc.

emilian valeriu pal, ai puterea deosebita de a voi sa ignori publicul si de a face acrobatiile ca jonglerul de la Notre Dame, numai pentru poezia pe care o porti in tine. nu esti ca altii, care prea se gandesc la public si care ar vrea sa placa tutoror. ei fac atat de bine, incat nu mai fac aproape nimic.


vad ca l-ai studiat pe Vasile Mihalache...sa vezi cine te-a comentat...pe noi nu ne intereseaza de autor cat de \"opera\" sa. la tine am gasit tipul ala primitiv de a primi cuvintele celor din jur , un tip care se uita iscoditor sa vada cine spune, cine scrie, ,in loc pur si simplu sa citeasca ce se scrie. te consoleaza faptul ca scrii versuri, si nu la minut?
am sa te trimit si eu, la randul meu, sa citesti foarte mult.dar as fi la fel de penibil ca si tine adineaori.lectura mea nu are de a face cu tine, cel mult are de a face si cu ceea ce scrii tu, pentru ca imi place cum scrii.a ma trimite sa citesc e o incercare copilaroasa de a te fofila dupa cele ce au fost scrise de altii. ca sa fiu clar, tu nu stii sa te aperi, de aceea folosesti ghioaga uitand de subtilitati. eu nu spun nimic intamplator. iar acel muzeu chiar merita luat in seama. dar vei creste cu timpul si vei intelege.iar eu am rabdare

uite acest interviu, poti sa-i urmaresti doar raspunsul de la intrebarea care ii este pusa in minutul 2. e interesant. mai vorbim.

http://www.youtube.com/watch?v=zvCk5aitYz8

nu am reolica pentru atacul la persoana, ca poet te apreciez, dar atat...

Andrei Lucian, eu nu-l urmaresc pe vasile mihalache sau pe cineva in mod deosebit. Sint foarte atent la ceea ce inseamna fenomenul literar virtual. Asa cum stiu cam tot ce se intimpla pe poezie.ro, stiu ce se intimpla pe club, pe fdl, pe hermeneia si alte asemenea. Si utilizez ghioaga cind altii intra cu ghioaga. Nu mi-ai raspuns la intrebarea care ma macina de nu pot trai: de unde stii la ce muzee am fost? Nu incerca sa te scuzi, revenind. Tu-mi zici mie ca ma fofilez, da de fapt tu esti ala care a anticipat ceva ce nu exista, si nu prea ai argumente sa-ti sustii primul com. Si nici pe al doilea.

Vasile Mihalache, din nou, ma faci sa rid, pentru ca tu confunzi doua notiuni care nu au de-a face cu notiunea de poezie.
In primul rind zici ca ma respecti ca poet. Sa fie foarte clar.
Sint un autor, un user in spatiul virtual. Asta nu ma face cu nimic poet. A, faptul ca se primesc stele, ca mai scoate cite un user o carte, e altceva. Rogu-va frumos, cind mai aveti impresii de astea, ca daca postati si aveti comuri apreciative, asta nu va face poeti. Prin reducere la absurd, daca as publica vreodata, asta nu ma face poet, scriitor sau mai stiu eu ce. Enervanta si siloasa este infatuarea cu care altii, de pe niste pozitii relativ egale, vin si-si dau cu parerea. Cind am zis ca mi-e sila de alde voi, exact la fenomenul asta ma refeream.
In al doilea rind, tu confunzi atacul la persoana(de altfel, inexistent) cu o luare de atitudine. E drept, mai dura, dar nu atac la persoana. Am observat o chestie: se recurge la sintagme de gen \"atac la persoana\" cind nu esti in stare sa justifici propria atitudine care a generat acest lucru.
Mie mi-a ajuns. Si pun punct aici.

Veronica, Anni, Sebastian, imi cer scuze. Va multumesc de semn,

Vad aici influente clare din Radu Tudor Ciornei, aproape ca o tentativa de \"rescriere\" (adica: nota bene!), doar ca...

Uite, de ex., numai ultima strofa (ca sa nu mai zicem de \"Napoleon\" si de altii), nu crezi ca e prea mult si Cohen, si Van Gogh (ortografiat \"Goh\")si Isus, si... ?

Silvia, ai perfecta dreptate. Radu Ciornei e unul din autorii mei preferati de pe aici. Uneori sint influentat involuntar, alteori chiar imi propun sa adopt stilul sau de discurs liric. Spre deosebire de Nexus, eu nu stiu unde sa ma opresc, asa ca, dev cele mai multe ori, ajung la o supralicitare a ludicului, fapt care poate da o senzatie de regurgitare.

e ok, emilian.
textul are salturi si e viu, desi poate cu prea multi termeni straini.

sa n-ai grija unora sau altora de pe-aici, desi te inteleg.
citeam acum 10 minute un text vechi de prin 2007 de-al lui Cosmin Dragomir. Nu stiu daca se supara sau nu, dar l-as cita, ca e valabil si in 2010:

\"[...]Ca nu pot inghiti tot rahatul care exista pe net, ca nu pot respira in duhoarea de basini literare, ca pute a traspiratie de bizoni hamesiti spoiti in cenacluri provinciale, ca scoatem carti de duzina la edituri de cartier, ca scriem doar ca sa ne aflam in treaba, ca liricizam doar pentru ca ne-am nascut romani si vezi draga doamne, si poeti pe deasupra, ca rimam inertial si facil, ca de dam in petec, in stamba, ca imitam, ca ne maimutarim, ca periem, ca aplaudam din obligatie, ca stinga, ca dreapta, ca ne inchinam unor idoli falsi, ca hulim din invidie, ca Basescu, ca Tariceanu, ca Plesu, ca Marino, ca Beligan, ca Afrim, ca Sararu, ca Stoica ca Brucan, ca Istodor, ca Turcescu, ca Diaconescu, ca Radulescu, ca Marin, ca Columbeanu, ca Prigoana, ca Andresan, ca Plugaru, ca x, ca y, ca dz, ca spe, ca n…\"

tu doar scrie asa cum simti, asa cum iti vin nebuniile, gandurile, starile, pentru ca ai o gratie de admirat in a aduce interiorul inafara, in a arata ranile fara patetism.

mi-a incitat neuronul versul acela cu breaking news despre ce se intampla in oameni, e o dorinta pe care n-as fi putut s-o exprim mai bine, crede-ma, e o provocare aproape utopica si riscanta totodata. Care om ar vrea sa fie scrisa o stire despre inlauntrul lui cel mai inlauntru? Retoric...

concluzie?
1.iertare ca am scris un comm asa de lung:)
2.textul e ok, exceptandu-i cumva o tenta de incarcare cu termeni \"tehnici\" (asa le zic eu, dar sigur ma intelegi la ce ma refer)
3.nu uita ca nu sunt critic literar:)

Multumesc pentru ca ai inteles ce vreau eu sa spun. Iar citatul vine la tanc sa completeze lehamitea mea.