Eprubetă cu întuneric

Dincolo de scântei-lumina ce vrea să răzbată; Vin umbrele faptei-trezirea adevărului, a conștiinței poetice, umane; Atât de gol e paharul-cu versuri, cu vorbe voi vrea să le umplu; Îmcă mai bate inima mea-revelația existenței,sensul...
...
Cu sinceră admirație, Cris

Oare toate acestea, dealtfel realități incontestabile, certitudini operante, fi-vor de folos artistului în chestiuni personale și de viață? De parcă ar conta!

Multumesc pentru comentarii, am două volume publicate și numai 15 premii naționale și internaționale pentru poezie.
Vă doresc și dvs. mult succes!
Gelu M

Vă urmăresc de o vreme prin texte și comentarii. Începând de azi puteți acorda steluțe textelor care credeți că merită evidențiate. Vă rog să citiți ghidul de acordare a steluțelor. Succes!

Cristi Stănculeasa,
Mulțumesc pentru vizită și aprecierile prietenești.

Silviu Viorel Păcală,
Contează numai unde este sufletul.Mulțumesc pentru citire și comentariu.

Gelu Măgureanu,
Vă mulțumesc pentru citire și observații.Voi citi cu interes poemele Dvs. în continuare.

Raul Huluban,
Aflu cu plăcută surprindere interesul pe care l-ați manifestat față de unele texte ale mele.Vă mulțumesc pentru aceasta și pentru nivelul pe care mi l-ați acordat. Sper să nu dezamăgesc.

penultima strofa - imaginea paharului ce se autodistruge ! - este extrem de reusita, si poetic si imagistic
iti multumesc din suflet ptr. poezia dedicata, uneori aceste minore semne de trag de mineca , ne trezesc chiar si asa in virtual.....

drumul singuratatii este ingust si intunecat...in felul in care e descris pare totusi ca mai are sens sa te incumeti spre finalul timpului, chiar si cu un pahar gol