Poezie
Privirile
1 min lectură·
Mediu
Locuiesc într-o tigvă de zeu.
Dorm în talaș de lacrimă verde,
În sălaș de ape despicate
Precum în colivii cu zăbrele de trestii.
Sub aceeași calotă
Se răsucește în somn
Femeia, încâlcită prin vorbe.
Din inima ei latră
Un câine flămând-
Pietrele pe care le-am întors cu bombeul
Nu-și mai arată fața.
Visăm același vis
Cu arbori pe care crapă scoarța.
Tăcerile noastre- vag epicentru,
Adună mugurii ca o pilitură de fier.
În zori la groapa de var
Ne spălăm oasele
Cu fornăituri cabaline,
Râsete zornăitoare
Pe tarabele norilor.
Privirile se răspândesc
Ca o molimă.
0103.687
0

e singurul spatiu curat
pe care-l mai gasim in tigva lui baal
hai sa-l locuim
hai sa-l mobilam
cu portile mielului
hai sa curatim talasul de lacrimă verde,
si sa ne imaginam dizolvarea coliviilor cu zăbrele de trestii
hai sa arunam chinelui flamand
ce-i al cainelui flamand
si noi
sa pornim pe urmele lui Anubis
domnul colinelor
pana la piciorele
Unsului
sa ne rugam
si sa sorbim viata
din cupa lui graal
raspandind mai departe
molima iubirii