Poezie
Fără titlu
1 min lectură·
Mediu
Ai ajuns la mijlocul vieții:
Când pier renunțările și ești ca un rest
la împărțirea pereților în ferestre și uși-
Prea asemănător oamenilor care urcă scările cu liftul pe umeri,
Dar își exersează buricele degetelor la sonerii ciripitoare;
Când ai aflat rostul pilonilor și grinzilor de a sus ține până la zece
O mulțime dedicată locuitului sincer,
Iar cerul,
oho!
este mai mult decât un acoperiș sub care plouă.
Simți deodată gustul înfrângerii.
Deși ai băut aerul curat și puțin pentru înțelegere
dintr-un balon de săpun
Nu afli de ce prietenii își duc mâinile la spate,
Le îngroapă în cenușă și nu mai oferă nimic,
De ce vin investitorii și te așează pe locul mirelui
Cu o pălărie neagră în care s-au adunat întrebările.
Numai una lipsește din puzderia de păsări
Ce izbucnesc asemenea flăcărilor la groapa de gunoi a orașului-
Acolo unde ai azvârlit un bocanc fără talpă
Și nu-ți mai amintești dacă ai recuperat șireturile:
Umbli desculț și în urma ta zăpada se topește ca un râset anonim-
Drumul lingurii îl scurtezi aplecându-ți bărbia.
033.374
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 176
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihalache. “Fără titlu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1789466/fara-titluComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPdomnule Mihalache, citesc de mult poemele dvs., e drept nu le-am comentat pentru ca n-as fi avut \'ceva destept\' sa spun despre ele, exced poeziile cuvintele mele sarace...
acum, m-am incumetat, pentru ca acest poem m-a impresionat profund, l-am recitit de nenumarate ori si de fiecare data mi s-a relevat inca o posibila, probabila idee (de cate ori tre\' sa recitesc?:)
poemul dvs. are titlu, iata-l: \"Ai ajuns la mijlocul vieții:
Când pier renunțările și ești ca un rest\" ( ca figura de stil)
intreg poemul este de fapt concentrat in aceste doua versuri(sublime de altfel)
poemul, cred, poate fi descompus vers cu vers, continand fiecare o incarcatura filosofica de sine statatoare, sustinuta de metafora bine temperata si sensibil conturata
cred, fara false impresii, ca citesc un POET!
imi permit o singura observatie(sa ma dau si eu critic!), parca in penultimul vers, \"raset\" strica putin ritmul, n-ar fi fost mai simplu cu \'ras\'?
...amar, dar superb ultimul vers, chiar asa o fi???
acum, m-am incumetat, pentru ca acest poem m-a impresionat profund, l-am recitit de nenumarate ori si de fiecare data mi s-a relevat inca o posibila, probabila idee (de cate ori tre\' sa recitesc?:)
poemul dvs. are titlu, iata-l: \"Ai ajuns la mijlocul vieții:
Când pier renunțările și ești ca un rest\" ( ca figura de stil)
intreg poemul este de fapt concentrat in aceste doua versuri(sublime de altfel)
poemul, cred, poate fi descompus vers cu vers, continand fiecare o incarcatura filosofica de sine statatoare, sustinuta de metafora bine temperata si sensibil conturata
cred, fara false impresii, ca citesc un POET!
imi permit o singura observatie(sa ma dau si eu critic!), parca in penultimul vers, \"raset\" strica putin ritmul, n-ar fi fost mai simplu cu \'ras\'?
...amar, dar superb ultimul vers, chiar asa o fi???
0
RRRestul ce rezultă din împărțirea renunțărilor la anii consumați cu miezul gol de timp mort, definește omul înfășurat în folia înfrângerilor care și-a aruncat idealurile la groapa cu gunoi și la care “drumul lingurii” se oprește în gură.
0
doar un singur cuvant mi s-a parut iesit din poezie: \"investitori\"
citit placut
andrei t