Poezie
Aerul fraged al dimineții
1 min lectură·
Mediu
Aud cum se ridică vocea muribundului din mlaștina somnului,
Cum cere paharul cu apă în timp ce perna îi seacă.
Încheieturile mobilei pocnesc ca niște degete reci.
Se mișcă perdeaua și o pală de vânt stinge chibritul.
Lumânarea încălzită în palme se înmoaie
Asemenea unui fiu ținut prea mult lângă maică;
Flacăra mușcă mai iute din el.
Administratorul umblă cu lista donațiilor pentru o văduvă preconizată.
În cinstea ninsorii a îmbrăcat un om de zăpadă.
Acum cercetează cine și-a mai schimbat culoarea pereților
Și cum reflectă oglinzile generozitatea funebră.
Ușile apartamentelor se închid și se deschid ca sertarele.
Moartea filează cărțile cu ochii întredeschiși și înhață potul-
Strigătul deznădejdii pătrunde ca un cuțit de măcelărie în
Aerul fraged al dimineții.
033.492
0
mi-e imi place foarte mult acest poem; voi, ceilalti, care treceti pe aici in tacere, de ce nu va manifestati?!
amical,