Poezie
Insomnie
1 min lectură·
Mediu
E noapte și fluierul gardianului mă oprește.
Se apropie cu pași măsurați și îmi pune lanterna în ochi:
Ce caut prin parc, pe urme de oameni, la o oră pustie?
Eu, care semăn cu un mamifer dispărut, un ins dubios
Cu capul îndesat între umeri și gulerul ridicat la palton.
Vrea să mă legitimeze,îi pun în palmă durerea de dinți.
Se uită la picioare și îmi ridic manșetele pantalonilor
De parcă aș călca prin băltoace. Surori ceacâre,
Șosetele contorsioniste ridică palma la ochi.
Stau atârnat în lumină ca un fluture pe limba spânzuratului.
Gata să fac o entorsă, mă las pe călcâie.
Aud clipocitul apei, dar se stinge lumina.
Copacul și-a mestecat umbra și scuipă o frunză roșie.
Calc peste ea și se lipește de talpă.
Un copil a dezlegat barca și umblă pe lac, lebădă neagră.
Și tot acolo, pescuiește luna, cu fața acoperită,
Ca o musulmană.
063914
0
Cu placerea lecturii