Poezie
La marginea nopții
1 min lectură·
Mediu
Îmi amintesc sfârșitul călătoriei:
Cobor dintr-un tren și aștept să fiu singur.
Îmi bate inima și mă trezesc cu o pasăre înfiptă în gâtlej,
O scuip mototolită lângă peron.
Femeia cu sânii înzăpeziți a trecut pe alături.
Ronțăi coltucul galben al lunii și uit.
Colet expirat,
Mă regăsesc într-un colț al tăcerii, la marginea nopții,
Între pașii risipiți pe stradă,
Unde întunericul vopsește oamenii cu cenușă,
Iar umbra este o apă sigilată din care au dispărut cercurile.
Plimb o pereche de ochelari prin orașul invadat de buticuri.
Pulverulente, făpturile trecătorilor îmi intră în ochi.
Aprind o țigară și fumul mă apropie de casă.
034.071
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihalache. “La marginea nopții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1753678/la-marginea-noptiiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAun poem mai cursiv, mai degajat, plin de imagini bine construite. sanii, inzapeziti, intunericul care vopseste oamenii, fumul care apropie sunt exemple de poeyie pura.
nu mi-a placut pulverulente, parca e un ghimpe in calcai.
in rest, bun.
nu mi-a placut pulverulente, parca e un ghimpe in calcai.
in rest, bun.
0
TDsigur \"mă regăsesc într-un colț al tăcerii,la marginea nopții\"
0
cele bune!