Amnezie

o \"amnezie\" uitandu-se. o forma straina strainului poet \"beat de infuziile norilor\", \"asteptand la gura paharului\". un \"rostogol\" clevetitor din limbile ceasului aratand cu degetul unde este capul.
fain.

cu stima, Cornel Stefan Ghica

ar trebui sa primiti premiul Boris Vian pentru acest poem scurt dar foarte plin de sensuri - acele sensuri pe care numai noi cei care nu mai stim unde ne-am odihnit capul le intelegem asa cum le e dat sa fie. va salut cu trompete din par de camila in locul unui calduros august.

este foarte frumos acest poem! Efervescent, adică plin de viață. irealul bate realul fără să țipe, adică totul este firesc, adică mi s-a părut foarte normal să te speli cu trenul pe dinți. adica să încerc și eu?
Felicitări!
cu apreciere,
CT

Clevetitoare, limbile ceasului
Mă arată cu degetul:
Unde mi-e capul?
Aștept la gura paharului,
În corabia destinată furtunii.
Catargul s-a înrădăcinat în carapacea zilei.
Pliez o perdea, deschid o fereastră.
Mă trezesc în cameră străină-
Un pepene explodează pe pervaz-
Pe ramuri cresc nuci de salvare.
Beat de infuziile norilor,
Mă spăl pe dinți cu acceleratul de nouă și-un sfert,...

Vezi bine! N-am zis nimic, n-am facut nimic. Poemul se rostogoleste-n propriul destin... Bat ceasurile in casa pictorului, fiecare batand altceva. pe sevalet asteapta o panza, fereastra-i deschisa spre intamplare. acceleratul in care-am intalnit iluzia trece intotdeauna pe la 17:34...

poem f frumos. mi-a placut mai ales:
catargul s-a inradacinat in carapacea zilei,
beat de infuziile norilor ,doar pt versul asta ai o constelatie de la mine:) de ce corabia ta e destinata furtunii? cand spui destinat inseamna ca nu mai are nicio scapare, poate o salvezi, pls.
te pup
mcm

Vă mulțumesc tuturor comentatorilor mei pentru vorbele bune de întâmpinare ale acestui poem.

\"Clevetitoare, limbile ceasului
Mă arată cu degetul:
Unde mi-e capul?\" - omul,vesnicul sclav al timpului.
E revigoranta,cel putin p mine, m-a facut sa ma gandesc la anoasta rutina .