floarea de inox

fragmentele acestui puzzle. vin cu o notă picturală spre a se constitui într-o veritabilă "floare de inox". mă axez pe câteva care m-au și amuzat, m-au și încântat, au transmis ceva-ul pe care îl intuiam/ vizualizam:

"orașul
își unduiește
degetele
alge
în bătaia
fișicului",

"privesc
pe fereastră
omuleții verzi
din frunzele
tânărului prun",

"e așa
de nimic și frumos
aici
în aerul sugrumat
nici o adiere
nu mișcă
tija florii de inox".


am citit cu plăcere.

Cred că această versificație are ceva din poezia japoneză. Însă nu mă prea pricep la redarea ca pe bobul de orez a unor impresii, instantanee din viață. Pentru mine unul, este ceva inedit. Poate nu se respectă regulile mesajului dintr-o specie lirică japoneză, dar cu atât mai bine, mesajul se amplifică pe pământ european. Este și tragismul un punct de pornire spre contemplarea unei realități deseori orientală de la noi:
"lumea înjură
până i se vede
năduful
un ghem de oase
cârpite la ochi
de somnul iubirii".

Ottilia Ardeleanu, Coculeanu Paul
va multumesc pentru citire si notarea impresiilor.

că are ceva din stilul asiatic al exprimării, dar aici sînt maxime pline de înțelepciune. Cu siguranță de reținut pentru viitorime.
"e așa
de nimic și frumos
aici"
nu cred că s-a ajuns la nivelul acesta prea des în literele românești.