Grey

Bravo !
Cu asta încep și cu asta va trebui să închei. Sunt mișcat de atâta sensibilitate care nu devine romanță.
Ți-am intuit lacrima, chiar dacă nu o numeai, pentru că despre lumea inocentă de lângă noi nu poți vorbi decât cu o sublimare a unor stări durabile.
In context, diminutivele sunt la ele acasă și sporesc molatecul gest de apropiere reciprocă.
Ultimele două strofe au trimteri existențiale care înalță tonalitatea poemului. El poate fi rostit și în prezența copiilor și a celor ce și-ar dori să se întoaarcă în spațiul celei mai frumoase vârste care rămâne copilăria.
Bravo !

Și uite-asa îți vine a vorbi numai în diminutive, ce drăguț, ce cald, ce duios și ce bine seamănă cu pisoiul meu gri care toarce acum leneș lîngă mine, ghemuit în colț de canapea :)

o poezie frumoasa si delicata asa ca sufletul tau

O poezie îmblănită, jucăușă și tare dulce.
E un antidot la blestem, bine spui.

Dragii mei,
Ma bucur nespus ca micul meu cantecel de adormit pisicile v-a trezit acel zambet \"batran\" si ascuns al copilului din voi. Asta a fost si intentia: sa va impartasesc o clipa din copilaria mea de adult \"necajit\" pe care un ghemulet de blana gri stie sa il insenineze atat de frumos atunci cand e nevoie. Si in ultima vreme e nevoie.
Multumesc pentru vizita si numai bine!

Vad ca te inspira pisoiul. Frumoasa, sensibila, calda, tandra poezia ta. Asa cum imi place mie. Si nu mai fi necajit!

Grey era motanelul?:)

tors lin...

Cât de mult te poate transforma un suflet mic și cald, care are atâta nevoie de tine! Frumoase cuvinte, frumoasă trăirea!
Spune-mi, nu ți se umezesc ochii uneori când îl privești?

\"...a, si tii minte ca mi-e draga
miorlaita care-si baga
prin camari si asternuturi
ochi pucioasa de te scuturi.
Drac aducator de boale,
Cald inel de blana moale
si cu prefacut rasuflet
ca pacatele din suflet...\"(in memoriam)

Citind acest tors mic si gri, gindul mi-a zburat la versurile lui Ion Barbu, cu niscaiva venin antipisicesc afectuos.
Cine poate intelege, cine poate dezlega misterul acestei fapturi calde, delicate, independente, capricioase...care, cu un zimbet ingaduitor si usor smecheresc (alt cuvint nu imi vine acum in minte)in fantele acelea de smaralde, topaz sau safir, se apropie suav si, incolacindu-se candid in bratele tale, iti da de inteles ca dracul nu este asa de antracit cum pare iar miine e o noua zi in care soarele rasare pe strada ta:)

Dragele mele,
Va multumesc pentru vizita si inca o data spun ca ma bucur pentru ca \"torsul meu gri\" v-a desteptat amintiri placute si v-a induiosat. Atat eu, cat si Grey, va mai asteptam pe la noi cu drag. :)
Cristinica draga, iti multumesc pentru stea si nu pot decat sa ma bucur ca ti-a placut timida mea incercare de cantec de adormit motaneii.
Elia, iti multumesc pentru cuvintele calde si promit sa incerc sa nu mai fiu necajit. :)
Mae, Grey e motanelul meu mic cu tors lin alaturi de care am zambit impreuna de data asta. Multumesc pentru vizita. :)
Monica, da, uneori imi simt ochii plutind in ceata duiosiei datorita sufletelulului astuia care m-a transformat si m-a ajutat atat, dupa cum bine ai sesizat si tu, cu sufletul tau sensibil.
Dara, intr-adevar, pisica e un adevarat mister-dracusor cu blanita si glas mieros. Se spune ca sunt niste fiinte egoiste, si poate chiar asa o fi, dar le iertam multe pentru tot ceea ce ne daruiesc. Azi a iesit putin soarele pe strada mea dimineata. :)
Numai bine tuturor si la re-citire!