Capitolul I - Expediția
Am fost și eu Magellan! Prima mare expediție a fost la bostană. Pentru noi, copiii satului, bostana era un fel de magazin cu dulciuri, țara poveștilor sau, de ce nu,
Număr stelele,
toate.
Sunt două
verzi și strălucitoare
ca iarba cu rouă,
verzi și adânci
ca marea lângă stânci,
verzi cu scântei
ca licuricii în tei...
Alte două sunt
Mă simt un scrânciob între cer și pământ,
Mi-e greu să aleg, șevalet sau cuvânt!
Aș vrea să descriu cum seară de seară
Lumina învăluie trupul-vioară!!
Cu palme fierbinți coapse lungi
La marginea curții,
înalt, rămuros, tare,
se scaldă în vântul
ca o chemare.
Din coroană mai are
două frunze prin care
privește gardul, grădina,
câinele, vecinii
și uneori spre soare.
rămâi pe cearceaf, iubito,
ca niște fructe adunate în iarbă...
aroma lor e mai puternică
decât aburii cafelei,
palmele și buzele mele vor să spună și ele:
bună dimineața, trupule fagure...
Era o noapte din copilărie...
Se auzea doar vântul în câmpie
Printre salcâmi cum se înfășura.
Din alba lună omul mă privea.
- Copile trist cu părul ars de soare
De ce îți ții privirea-n
Deschid portița veche, împletită
Din galbene nuiele de răchită.
***
Cu primul pas m-afund în iarba crudă
De roua dimineții încă udă.
Monede galbene de păpădie
Se-nșiră ca
Te-am zidit, statuie cu trup de vioară
Modelând între palme un vis de o seară,
Forme blânde, prelungi ca un zbor de cocor
S-au prelins, unduioase, din zborul sonor.
Într-un ritm fascinant
Sunt Micul Prinț, stăpânul pe-o lume, doar a mea!
Mă joc de-a cavalerii, am spadă de nuia,
Mi-e Ducipal o creangă cu noduri, de salcâm,
Pot fi și Zaratustra dar și-un derviș păgân.
Prin praful
Cu vâsle-n pumnii uriași,
Cu bărbi până la brâu, vâslași
Cu pieptul lat și dur ca scutul
Și cu privirea cum e cnutul,
Se-ntorc în marele fiord
Tăiat în gheață, sus, în nord...
Se-ntorc de
pe dealuri se dizolvă noaptea-n fum
prin corcoduși e viscol de albine
zambila somnoroasă în stamine
și-agață franțuzescul ei parfum
încet deschid fereastra și privesc
spre norul ce semnează
Marame vii de corcoduși în floare
Iubindu-se cu roiuri de albine,
Regale rochii albe de fecioare,
Eșarfe verzi întinse prin verbine,
Lumină albă-n cupe de magnolii.
Aur roșcat pe cer. Se-nalță
