Poezie
Sculptor
1 min lectură·
Mediu
Mă simt un scrânciob între cer și pământ,
Mi-e greu să aleg, șevalet sau cuvânt!
Aș vrea să descriu cum seară de seară
Lumina învăluie trupul-vioară!!
Cu palme fierbinți coapse lungi modelez,
Pe șolduri de ambră m-aplec și oftez,
Triunghiul deschide fereastra spre vise
În roz palpitații de piersici promise...
Alună pe-un luciu de moale satin,
Mă cheamă buricul să-l gust, opalin,
Din sânii cu stele ambrozie sug,
Statuia tresare în geamăt prelung!
Și gura.. ah, gura, sărut nesfârșit
În care mă pierd îmbătat, amețit,
Doi ochi de-ntuneric, și marmura-ntreagă
Mă soarbe, mă-nvăluie-n taina cea neagră!
Sunt rege și scalv! Modelez duh trupesc,
Statuie-ntâlnită în visul dantesc...
002.990
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Dumitru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Dumitru. “Sculptor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-dumitru/poezie/14047475/sculptorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.