Poezie
Cruce de hotar
1 min lectură·
Mediu
Cruce de hotar
Herghelii de nori alergă, târând umbre pe câmpie,
O căruță lasă-n urmă două linii trase-n praf,
Nu se vede nicio gâză, nu se-aude ciocârlie,
Soarele e o spărtură într-un albăstrui cearşaf.
Stă porumbu-n șir de lăncii, câte-o frunză-abia clintește,
O șopârlă se strecoară lâng-o cruce de hotar,
Tremură văzduhu-n zare, fierbințeala aburește,
Nici un sunet nu străpunge aerul cu gust de jar.
Un țăran cu sapa-n mână și cămașa descheiată
Scurmă îndelung pământul, cruntă arșiță îndură,
Pălăria-i stă pe ceafă, fruntea-i albă, ochii parcă
Văd știuleții mari, de aur, răsturnați în bătătură.
Când cocorii se strecoară pe sub cerul de cerneală,
Își privește în curtea goală, lasă capu-n piept, cu greu,
Din movilele visate s-a ales doar cu-o spoială,
Se închină și rostește: “Mare-i bunul Dumnezeu!
El a făurit pămăntul peste care-a suflat viața,
Știu că este lângă mine, n-oi muri în iarna asta,
Din străbuni îmi e credința și puterea și speranța,
Truda câmpului mi-e rostul, sprijin îmi este nevasta.”
An de an își seacă viața, somnu-i scurt, pâinea-i amară,
Cruce de hotar - Țăranul într-o curte cât o Țară!
01148
0
Altfel, un text bun. Mai așteptăm și altele.