Poezie

Balada prințesei

1 min lectură·4 aprilie 2014

Mediu

Cu vâsle-n pumnii uriași,

Cu bărbi până la brâu, vâslași

Cu pieptul lat și dur ca scutul

Și cu privirea cum e cnutul,

Se-ntorc în marele fiord

Tăiat în gheață, sus, în nord...

Se-ntorc de peste mări turbate

Cu valuri negre-nvolburate,

Ei vin din zări necunoscute

Umblând pe drumuri neștiute,

Cu spada-n dinți, cu lancea-n mână,

Ca o năprasnică furtună.

Ei nu vor aur sau fecioare,

Nu vor sipeturi cu odoare,

Stăpâna lor, acolo-n nord,

Pe malul recelui fiord,

Se stinge ca un fum în vânt,

Ca lumânarea pe mormânt...

Doar vraciul lor, bătrân ca veacul,

A spus șoptit: departe-i leacul...

Într-o grădină-n care Luna

Este și muza și stăpâna,

E-un fruct ca sângele pe nea,

Ca un brocart, rotundă stea!

Și-acum bărboșii urși din nord,

Prin ceața recelui fiord,

Aduc în sipet de santal

Și cu intarsii de narval,

Leacul cerut de-un vraci bătrân,

Uscat ca vreascul de alun.

Bătrânul clatină din plete,

Rostește vorbe pe-ndelete

Și simte inima cum bate,

Ca-n tinerețile uitate.

Zdrobește-n dinți rotunda stea

Și printre buze-i dă să bea

Rostind ușor: iubita mea!

002.636

Vasile Dumitru. “Balada prințesei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-dumitru/poezie/14047285/balada-printesei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.