Vali Slavu

Chiar dacă încerc să stau la distanță de acest gen, de teamă să nu mă apuce și \"boala\" aceasta (că în ultima vreme m-au apucat cam multe), tot mai trag cu ochiul când se postează haiku.
Trecând pe aici mi-am amintit o definiție a lui Mușatescu:

\"Țurțuri- Când iernii îi curge nasul pe streșini\"

Felicitări pentru harul de a încânta cititorii!

Ciudat că titlul are mai multe cuvinte decât catrenul… Se vede că în Țara lui Invers e posibil orice!

Dacă tot am fost eu cea care a scos de la naftalină această epigramă, mă văd, oarecum, obligată să intervin.
Doamna Nache Mamier Angela, nu cred că domnul Avram a ținut neapărat să scrie așa acel vers. Ținta dumnealui era alta, dar cum la \"Ciomu\" e greu de găsit o rimă...
Acuma, e drept că nu se poate generaliza, dar ceva adevăr există...
Domnule Avram, poate ar trebui căutată altă rimă. Mă gândeam la ceva de genul: \"De greșeli ne scapă DOOM-ul\". :)

Accentul cade greșit pe \"ore\". Citim O-re, nu o-RE. Ți-am sugerat două variante, dar dacă ție ți s-a năzărit că ar strica nu știu ce, să fii sănătos!

Țuica-as-toamnă?

Eventual ast' toamnă, deși, nu știu dacă apostroful poate suplini desinența de feminin.

Ți-am scris și-acum, a doua oară,
Vreo patru rânduri încropite
Și-aceleași ghete ponosite
Te-au așteptat pe prispă-afară.

Dar n-ai ajuns la noi, sărmanul,
Ți-e greu ca să ne faci pe plac,
Fiind și tu tot mai sărac,
Dar poate vei veni la anul…

Despina, mă bucur că ți-a plăcut povestioara mea.
Îți mulțumesc pentru semn!

„Intonația: strofelor, versurilor, cuvintelor, le dă autorul, cu ajutorul semnelor de punctuație, cum crede el.”
(Corneliu Zegrean)

Un argument jos pălăria!!

Nu m-am legat de semnele de punctuație.
Nu v-am întrebat nici cum s-ar citi „pași-mi” din versul „Pași-mi dau roade,”. Mi-am răspuns singură. Imposibil de citit cu „pașii” aceia nearticulați.
Nu v-am întrebat nici de ce ați scris „Iele” cu majusculă.
V-am atras atenția că aveți un adjectiv nehotărât chinuit, ca vai de el. („În fie-ș ce seară”) Chiar sunt curioasă cum ați gândit atunci când l-ați scris așa. De exemplu, „ș” ce ar fi ca parte de vorbire? Dacă nu vreți să-l scrieți ca lumea, treaba dumneavoastră.

Să fi-m deș-tep ți și f-ără fri-că… Tine-ți o t-ot aș-a!

Chiar dacă nu ai pornit direct și intenționat de la textul meu, sunt flatată că m-am instalat în subconștientul tău. Ține-mă bine acolo, că se vede că te inspir. :)

PS1: Text postat de mine, despre mine, despre minerit.
PS2: Mi-am făcut temele:

Din Irak, întors recent,
Când acasă el să vină,
Valea ocoli prudent,
Să nu calce pe vreo... mină.

\"Ținuta mai sumară la o fată
E pandantivul la un sex simbol:
Se știe, dacă e mai dezbrăcată
Pe amorezi îi lasă-n fundul gol.\"
(Tataia)

De ce-o acuzi? Săraca fată
E sinceră. Ce pot să zic?
Ea umblă mai mult dezbrăcată,
Că n-are de ascuns nimic.

Domnule Sibiceanu, am ales ca temă pe aceea care mi s-a părut mai ușor de abordat, dintr-o listă destul de ciudată:

a) Fotbal Club Vaslui la Podul Înalt
b) Ține minte cuvintele lui Ștefan: „Moldova nu e a voastră!”
c) Davai ceas, davai moșie, /Harașo tovărășie
d) Vaslui – județul colegiilor electorale pentru AGAMIȚÃ (candidați de la CENTRU)
e) Plăieșii lui Porumboiu la porțile Europei

Mă bucur că a ieșit o poveste pe placul cititorilor. Vă mulțumesc pentru aprecieri!

P.S. Nema premiu, dar nu renunț! :)

Pe aici, se glumește cu elevii, sugerându-li-se să ungă școala cu slănină, s-o mănânce câinii. Un poet din zona Argeșului mi-a confirmat existența glumei respective și în zona dumneavoastră, doar că acolo am înțeles că se unge școala cu untură. De aici a pornit ideea epigramei:

Țăranii nu mai cresc porci

N-au țăranii-n bătătură
Râmători, că-i mare fala,
Iar copiii n-au untură
Nici măcar să ungă școala!

Epigrama este bine realizată, rimele sunt în regulă, negațiile sunt accentuate, nu există cuvinte de umplutură.
Pentru că țăranii s-au domnit (e mare fala, astăzi), nu mai cresc porci. Ca urmare, copiii nu mai au untură nici măcar să ungă... Ce să ungă? O felie de pâine, s-ar deduce. Dar apare poanta, deloc explicată, deloc forțată, ba chiar neașteptată: să ungă școala. Era explicată dacă apărea și continuarea: s-o mănânce câinii. Asta se deduce.
M-am abătut puțin de la problemele deloc puține pe care le am de rezolvat la început de clasă pregătitoare, ca să vă răspund. Luați-o ca pe o excepție!

Miloș Petru,

Mulțumesc pentru aprecieri!
Cât despre vecină, cred că mai degrabă te-ar putea vizita la cimitir (nu acum, Doamne ferește!). Aici simțul proprietății ajunge la niște cote alarmante, nu cred că ar îndrăzni vecina să intre noaptea în grădina cuiva.

Mihai Robea,

Da, această armonie ancestrală este prezentă în toate tradițiile noastre. Spuneam că voi scrie și despre „măsuratul oilor”. Iată că și aici se pot face analogii cu ritualurile străvechi. Poate nu întâmplător măsuratul laptelui se face „în șase” (unități de măsură tradiționale), dacă ne gândim la sistemul calendaristic al dacilor (anul cu 36 de săptămâni) sau la cei 36 de stâlpi ai sanctuarului de la Costești. Așa cum spuneați, acestea sunt doar piese într-un mozaic mai vast. Aș spune eu, piesele dintr-un puzzle imens, care îmbinate formează tabloul culturii și civilizației noastre.
Mulțumesc pentru interesul cu care v-ați aplecat asupra celor scrise de mine!

Victor Țarină,

Fanfara mai cântă și acum. Din câte știu eu, pensionarii plătesc o taxă suplimentară, opțional, pentru acest serviciu. Când înmormântarea e la câțiva pași de casă, fanfara ar fi cam inutilă. De aceea lipsește din peisajul înmormântărilor tradiționale.
Mă bucur că găsești interesant ceea ce am scris.

Cu mulțumiri pentru toți,
Vali

Cornel, mulțumesc pentru răspunsul prompt!
Nelu, așa deci? Ți-am plagiat bijuteriile din Atelier? Da, m-am distrat pe cinste.

Bia dragă, o constatare personală (care se verifică la multe dintre persoanele cunoscute) este că ne-au plăcut materiile predate de dascăli pe care i-am simțit aproape de noi. Ție ți-a plăcut profesoara de franceză, mie nu mi-a plăcut fizica… :)
Mă bucură semnul trecerii tale pe aici, la fel cum mă bucur că ți-am trezit amintiri din anii de școală.

Zic și eu... Habar n-am câte țigări sunt într-un pachet... Să fie 20?

I-ai spus, direct, că l-a-nșelat soția,
Eu tot direct îți spun că alta-i drama:
E unul care-aici, pe Agonia,
Țesând \"fitile\", -nșală... Epigrama!

Nelu, spui că trebuie creat cadrul social care să ne redea demnitatea. Ai și soluții concrete?
Chiar nu am înțeles înverșunarea de a considera mesajul acestei poezioare o ipocrizie...
Ți-am admirat întotdeauna modul de a gândi, dar cred că de această dată ai exagerat. Părerea mea...

în cazul în care cuvântul cu pricina e și substantiv propriu? Dacă \"Moț\" era vreun ministru? Nici atunci nu se scria \"MOȚ\"? Întreb pentru că în reviste am întâlnit acest mod de a scrie.
Oricum, nu \"MOȚ\"-ul era vinovat că epigrama e la atelier.

\",,Când iese Bodea la cosit
Iese și mândra la prășit...\'\'\"
(bodea emil felician)

Dacă eu sunt \"mândra\", nu ai nimerit; nu mai ies la prășit, că mi-am cumpărat motocultor. Dar de știam că te pricepi la cosit...


\"Boii cei fără cultură,
Nu văd car ci o căruță,
Și cu boii câți mai fură,
Toți se dau la ,,Țărăncuță\'\'.\"
(bodea emil felician)

Să nu rămână de căruță,
Se dau de zor la tărăncuță.
Dar să ți-o spun pe aia dreaptă:
Nu bănuiesc ce jug i-așteaptă.