Obicei… la distilat!

Sunt români prin lume - iarbă...
Toamna-n fiecare an
Nu rezistă făr' să fiarbă
Prune - în cazan.

Expresia e "cât frunză și iarbă".
Versul al patrulea ar trebui să aibă cel mult jumătate din lungimea versului-pereche.
Poantă nu văd.

Toamna-n curțile cu iarbă
Când pun prunele să fiarbă,
(Obicei - deci, an de an)
Mulți adorm… lângă cazan.

Uneori mă întreb dacă ați înțeles, cu adevărat, ce înseamnă epigramă. Catrenul acesta pare o strofă dintr-o poezie umoristică. Nu are poantă. Poate, dacă ați spune în primele versuri că s-au trezit să facă țuica, apoi au adoarmit lângă cazan, în ultimul vers...

Vali- știu că sunteți și o mămică bună... de-aceea "mă duceți încă de mână", ajutându-mă cu ideile dv valoroase. Ca și un "copil ascultător" (așa mă consider, chiar dacă greșesc de multe ori), nu pot să fiu decât recunoscător. Cu mulțumiri.

S-a pornit un biet țăran
Prunele, târziu, să-ți fiarbă,
Și "veghind" pe la cazan
S-a trezit... dormind în iarbă!

P.S.d-le Miclăuș, sincer, nu e o rușine, citiți de la "Tehnică literară" textele d-lui Bunduri, "Despre poantă", recitiți-le, vă va ajuta cum se pregătește și cum se construiește o poantă, precum și tipuri de poante. Succese!

prietenul se cunoaște...! Bune toate sfaturile... mulțumesc!

Am tocmit pe-un alt țăran
Țuica-as-toamnă să mi-o fiarbă;
Când m-am dus pe la cazan,
L-am trezit... dormea pe iarbă.

Țuica-as-toamnă?

Eventual ast' toamnă, deși, nu știu dacă apostroful poate suplini desinența de feminin.

important e să-mi iasă... țuica (toată) bună! Cumva... tot trebuie s-o fac...!

Țuica-
astă toamnă= as-toamă

ástă-toámnă adv. (în tempo rapid: as-toamnă)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink