Vali Slavu

Sunteți diferiți,
Faptu-i dovedit:
Ei sunt împletiți,
Tu... împleticit!

:)

de aprecieri.
Vă mulțumesc tuturor!

Poantele – originale – sunt frumos pregătite, versurile curg frumos, prozodia e impecabilă.
Pornind de la spusele lui Pascal, s-au mai scris epigrame, dar „Poetul” are cu totul o altă abordare. Una umoristică și subtilă, totodată.
Paradoxul din epigrama „Cerșetor de înaltă calificare” nu poate să nu provoace hazul cititorului, cât de ursuz ar fi. Drăguțe epigramele „Riposta bărbatului” și „Un businessman însurat” (Ah, femeile!...)
Chiar dacă „Viitorul sună bine” nu provoacă hohote de râs, e o epigramă „deșteaptă”.
Ca o concluzie, epigramele din acest grupaj sunt reușite, pot fi citite, cu succes, la festivalurile de umor.

Din partea mea, o stea. Din partea juriului, vreun premiu?

Pe două voci sună mai bine, așa că mă alătur celor care-i urează domnului Iurașcu-Tataia multă sănătate, la aniversare.
Am primit volumul, l-am citit și îl felicit! Nu e la îndemâna oricui să scoată un volum la 85 de ani!
Te felicit și pe tine, Nelu Gârda, pentru articol și aprind o steluță!

Mi-a plăcut foarte mult coperta fiecărui volum prezentat. Mi-au plăcut cuvintele scrise în prefață și postfață. Pot anticipa că îmi place și conținutul, pentru că ambele cărți le-am citit parțial, aici, pe Agonia.
Felicitări autorilor, dar și domnului Lăzăroiu – coordonatorul proiectului. Un proiect lăudabil! Să aveți o lansare frumoasă!

Am citit aceste considerații cu tot interesul, pentru că sunt scrise de un om care chiar are ceva de spus. Nu m-am grăbit să-mi spun părerea, până nu am „rumegat” bine totul.
Personal, am urmărit, de-a lungul timpului, aspectele prezentate de tine. Indiferent că este vorba de o epigramă publicată într-o revistă, almanah etc., sau una premiată la vreun concurs, sunt tentată să o apreciez în raport cu autorul ei, cu așteptările pe care le am de la un autor sau altul (cam ceea ce spui și tu, ceva mai jos).

A. Din nefericire, nu tot ce se publică este publicabil. De curând, am citit niște bazaconii de nedescris, care fac o mare defavoare epigramei. S-ar putea ca necunoscătorii să creadă că epigramele sunt asemenea înseilări fade și să le evite, pe viitor. Dintre criteriile tehnice enumerate de tine, consider că, pentru cititorul de rând, cel mai important este să aibă o poantă bună.
Despre criteriile morale se poate discuta și dincolo de rasism, șovinism sau fascism. Dacă stau să mă gândesc bine, nu mi se pare prea în regulă să facem haz nici de neputința bătrâneților (cocoașă, lipsa danturii, impotență etc.), de sărăcia semenilor, subiecte supărătoare pentru cei vizați. Totuși, fiecare dintre noi a abordat aceste teme.

B. Cele relatate la punctul 2, se reflectă bine în comunitatea noastră, aici, pe Agonia. De multe ori, ajung la Atelier epigrame slăbuțe, scrise de începători sau de cei care vor rămâne veșnic începători, refuzând să își îmbunătățească scrierile. Unele dintre acestea au poante extraordinare. Am întâlnit multe poante surprinzătoare, care sunt valorificate jalnic. Fiind foarte atentă la ceea ce se publică aici, am observat că unele dintre aceste poante se pierd, altele sunt valorificate de oportuniști.
Observațiile pe care le faci despre evaluatori sunt bine cunoscute. La concursurile unde se fac cunoscute notele acordate de fiecare membru al juriului, poți constata că ai primit un 5 și un 9. Dacă ar fi să se aplice criterii de jurizare matematice, diferența notei ar fi dată de poanta pe care unii o pot găsi genială, în timp ce altora li se poate părea cunoscută. Asta, în cazul fericit în care cei care jurizează sunt epigramiști și se pricep la prozodie, ortografie.
Chiar astăzi am citit, la Atelier, un grupaj care a participat la un concurs. Sunt catrene scrise de cineva care și-a încercat norocul (cam asta făceam și eu, în urmă cu cinci ani), fără să știe măcar că versurile trebuie să rimeze. Totuși, între acel grupaj și cel al lui Grigore Chitul este o diferență de... o jumătate de punct!

Te felicit pentru acest articol și pentru tot ceea ce faci!

Vă mulțumesc tuturor pentru comentarii! Din grupaj, epigrama de care sunt mândră e a doua. Dar e vorba de gusturi...
Laurențiu, s-a mai discutat, aici, cândva, problema epigramelor la temă liberă vs epigramele fără temă impusă (dacă nu mă înșel, Dan Norea venea cu niște argumente). Foarte puțini epigramiști trimit, la concursuri, epigrame la o temă liberă, aleasă de ei. Așa că era chiar culmea să te referi strict la grupajul meu.
Oricum mă consider norocoasă că nu am fost pe podium. Aș fi mers la Mizil, aș fi rămas înzăpezită... (Spunea vulpea, uitându-se, cu jind, la struguri...)
:)

te-ai pus pe treabă și participi la concursuri. Să fie de bun augur!
Cred că epigrama cea mai reușită din grupaj este "Trafic.ro".
Succes în continuare!

Îți mulțumesc, Ica, pentru semnul de lectură!

Citisem grupajul domnului Kaiter, în grabă, când am primit revista, dar acum l-am citit cu atenție. Chiar dacă autorul este începător, pot afirma că este un grupaj bun. Mai bun decât grupajul meu de debut, publicat în aceeași revistă, cu câțiva ani în urmă. Epigramele sunt originale, unele cu tematică marinărească. Voi reda două epigrame din grupaj, pentru cititorii site-ului care nu au ocazia să citească "Epigrama":

Studentelor Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”
Studentele-n Academie,
Doresc mereu să demonstreze,
C-au învățat marinărie
Și știu perfect să... acosteze.

La inaugurarea tronsoanelor de autostradă
La câte panglici au tăiat
Miniștrii și protipendada,
Eu mă gândesc că au costat
Mai mult decât autostrada.

Despre ce vorbiți, oameni buni, aici?

Era, pe vremuri, pe bancnota de 1000, nu de 100, dar mi-e lene să rescriu catrenul. În plus, un cocalar care se respectă cunoaște dolarii, euroii, nu amărâții de lei!

Sincer, nu l-am cunoscut,
Însă intru în dispută,
Să vă spun că l-am văzut
Pe-o bancnotă de 100!

pentru aceste texte care (după părerea mea) trebuiau postate separat. Sau, poate, așa e mai vizibil cât de vrednică ai fost, trimițând la ambele secțiuni lucrări bune.
În grupajul de epigrame, se remarcă valorificarea versului-temă. Astfel, nu te-ai mulțumit să aduci în discuție toamna, chiar ai făcut să se ivească pe culme, cu alai de frunze sau (culmea!) de ghiocei și taxe. Mi-au plăcut jocurile de cuvinte din versul "Culmea, s-a ivit și doamna". Mi se par reușite epigramele care au numerele 2, 3 și 5.
La poezii, am apreciat un aspect la care eu mai am de muncit: umorul de limbaj. Mi-au plăcut, sunt amuzante, mai ales prima. La a doua, e de apreciat ingeniozitatea.
Te felicit și îți doresc noi succese!

pe care le-ai scris, la început de an, au creat acea atmosferă de veselie, din vremurile bune, când umoriștii aveau activitate, nu glumă, pe Agonia.
Revenind la grupaj, l-am citit cu plăcere. Unele dedicații chiar m-au făcut să râd. Mă bucur că m-ai avut și pe mine în vizor. Dedicația aceasta mi se potrivea în anul 2012, când am obținut de șapte ori premiul al II-lea. E drept că, uneori, am mai oftat: „Iar premiul II!”... așa că, în anul următor, lucrurile s-au îndreptat și am obținut șapte... mențiuni! Dacă te gândești că există și concursuri unde se oferă Marele Premiu, s-ar putea reformula așa:

Când de la concursuri vine,
Doamna supărată îi
Căci n-a învățat prea bine
Și-a luat doar premiu-ntâi!

Salut inițiativa ta de a ne mai scoate din carapace! Totodată, mă bucur că acest grupaj a fost bine primit și de poeți, ceea ce înseamnă că Agonia așteaptă să ne încrucișăm mai des spadele, în acest an, la anul și la mulți ani!

Ai avut de urat, nu glumă! Așa cum ți-am mai spus, strofa adresată sistemului nostru de învățământ, un sistem grav bolnav, m-a uns pe suflet.
De acum, conform tradiției, aștept să primesc plugușorul tău, pe e-mail, cu autor necunoscut. Carevasăzică, să ajungă folclor. :)
La mulți ani!

Transmit și eu felicitări CUC-ului și îi doresc mulți ani rodnici!
Îi felicit și pe confrații mai harnici decât mine, care au scris urări pentru acest eveniment!
Nu în ultimul rând, te felicit și pe tine, Dan, pentru informare!
Fiind vremea colindelor, vin cu... steaua.

Adaptez o replică pe care am mai postat-o, cândva, pe aici. E un catren pe care vi l-am adresat tot dumneavoastră, dar nu-mi mai amintesc unde și când.

Domnului Iurașcu-Tataia, la aniversare

Fete multe, printre fani,
Are, că-mplinește doar
Douăzeci și cinci de ani
... De când e sexagenar!


Vă doresc multă sănătate!

Totuși, fiind iarnă, aș înlocui pantofii cu bocancii.

Nelu Gârda, lumea agonică a fost bine reprezentată, într-adevăr, pentru că, în sfârșit, am ajuns și eu la un festival! :)
Any, în Valea Jiului se folosește perfectul simplu. De la vecinii de dincolo de Parâng ni se trage.
Dan, nu cred că e o noutate participarea unui primar la festivalurile de umor. Doamna Silvia Popescu mi-a spus că, pe vremuri, domnul Funar înmâna premiile la Cluj. Să nu uităm de domnul Moldovan, primarul-epigramist de la Mănăstirea Humor!
Ica, înțeleg că, în timp ce noi ne băteam pe praz, el era deja adjudecat...
Laurențiu, unde vezi tu vreun cal? Stai liniștit, nici vorbă de supărare, suntem umoriști!

Fie ca Moș Nicolae să vă umple cizmele! Cu ce vreți voi! :)