Ce gândește cățelul, văzând pregătirile pentru Crăciun

bine te-ai gândit să-ți iei pom!

pot să-ți urez, deci: Crăciun fericit!

Ottilia

Pom am, cățel nu. Și nici nu vreau... :)
Crăciun fericit, Ottilia!

Vali, ideea e excepțională, dar, e păcat să o lansezi numai prin titlu. Părerea mea e că ar fi trbuit inclus în text cățelul, în vreun fel, ca epigrama să aibă forță.
Încolo, toate cele bune și Sărbători fericite!

Să facă gesturi de-acest gen
Chiar lângă pomul de Crăciun?
Scoate cățelul din catren
Să zică lumea că e bun.

Sărbători fericite și La mulți ani!

Laurențiu, ai dreptate. Am rescris epigrama, incluzând cățelul în text și Crăciunul în titlu (în forma actuală e sugerat doar de acel \"aseară\", care are sens doar văzând data postării.
Scriu aici varianta inițială:

Bucuria unui câine de apartament

E tare frig afară,
Dar mie nici că-mi pasă,
Deoarece, de-aseară,
Avem un pom în casă!

Mulțumesc pentru sfat și îți urez și eu sărbători fericite!

Cu bune maniere-un catelus
Fara de grija langa brad poti pune
Conditia ar fi...si se impune
Sa fie un pufos catel de...plus

Să facă gesturi de-acest gen
Chiar lângă pomul de Crăciun?
Scoate cățelul din catren
Să zică lumea că e bun.
(Petru Miloș)

Mulțumescu-ți pentru sfat,
Însă eu sunt cam miloasă
Și-n catren chiar l-am băgat,
Dar nici gând să-l bag în casă!

Sărbători cu bine!

Pe gerul ăsta, să te-apuci
Să-l răsplătești cum se cuvine:
Să-i \"torni\" cadouri în papuci,
Că poate moșul nu mai vine.

„Cu bune maniere-un cățeluș
Fără de grijă lângă brad poți pune
Condiția ar fi...și se impune
Să fie un pufos cățel de...pluș”
(Gheorghiță Ionescu Eugeniu)

Și lângă el, să fie doi,
Pun și-un cățel de… usturoi!

\"Pe gerul ăsta, să te-apuci
Să-l răsplătești cum se cuvine:
Să-i \"torni\" cadouri în papuci,
Că poate moșul nu mai vine.\"
(Gârda Petru Ioan)

Eu l-am cadorisit puțin,
Dar tot mă simt, de \"daruri\", plin
Și cred c-am să te vizitez,
Că vreau să mă mai ușurez!
:)

Dacă ai copac în casă,
Ești cățel,
Sentimente te apasă,
Faci pe el.

Sentimentele ca sentimentele, dar instinctele... :)

Dacă ai prins un loc in față
Si admirai bradul de sus
S-a intamplat in altă viață
Sau stăpânul era dus...

de la Moșul, nu mă pot abține...!
Mulțumescu-ți pentru sfat,
Însă eu sunt cam miloasă
Și-n catren chiar l-am băgat,
Dar nici gând să-l bag în casă!
Vali Slavu

Din respect pentru brăduț,
Pentru Moșul cel cu daruri,
Nu uita, pe al tău cuț,
La nevoi, să-l porți... prin baruri.

Cu urările de moment!

Iată pomul lăudat,
Visat la vatră, săracul,
De-un cățel epigramat,
Ce căsca, flămând, rucsacul…

Violinne

Observ că patrupedul meu v-a stârnit imaginația. Nu sunt sigură că am înțeles chiar tot ce ați vrut să spuneți, dar vă mulțumesc pentru trecere și vă doresc fericire în noul an!

și vor fi doar gânduri de bine...!
De vină-i chiar prozodia,
Exprimarea prea slăbuță;
Tu ne-arăți mărinimia,
Ne ești tuturor... finuță.

urări cu respect

Cateii tai vor sta cuminti
Sub pom si-l vor feri cu spor
De-un jet \"suav\" mirositor
De-o aripa si de doi dinti

Când eram copil, buna îmi spunea multe poezioare, unele inventate, spre a mă distra. Mă minunam de \"povestea cu cocoșu\' roșu\", care revenea de unde a pornit și nu se mai termina. Mă distra și povestea despre câinele popii (Un popă avea un câine și câinele o murit și pe cruce era scris că un popă avea un câine și câinele o murit...).
Se pare că asta e soarta câinilor, să aibă povești interminabile. :)
Miclăuș Silvestru, știu că sunt doar gânduri de bine. Sper să nu fie cu supărare cele spuse de mine, mai sus. Gheorghiță Eugeniu, chestia cu aripa și dinții mă pune pe gânduri. E vreo ghicitoare? Gândesc, gândesc...

Vali, m-am mai gândt un pic și mai vin cu o variantă:

Sunt un câine, cum să spun,
Ce în frig n-o să mai iasă,
Căci, stăpânul, de Crăciun,
A adus un pom în casă!

Dar, mă rog, trebuie întrebat și câinele! Ieși afară, javră ordinară!

Laurențiu, aici va rămâne varianta actuală a epigramei. Dacă, vreodată, o voi publica într-o carte, poate o voi reface, incluzând în versul al treilea Crăciunul, dar în varianta ta, \"cum vă spun\" e doar din motive de rimă.
Mulțumesc pentru revenire, dar mai ales pentru prima intervenție, care a fost benefică.

Dragă Vali, primește urări de bine de la vechiul tău admirator de la Iași, Tataia, care se declară fericit de progresul tău pe spinosul drum al epigramei.Te-ai angajat cu timiditate la începutul anului iar astăzi toată suflarea epigramistică românească a văzut ce salt imens ai făcut și ce creații de calitate prezinți și la concursuri și pe Agonia. Îți doresc succese și în noul an. Iar catrenul tău cățelistic care a stîrnit atîtea replici nu putea să-l lase indiferent pe clonțosul cel bătrîn poreclit Tataia.

Cu cățelul tău, bre Vali
Ai produs încurcături,
Prea mulți văd că-i dau tîrcoale:
Nu cumva o fi-n călduri?
(Scuze pentru asonanța Vali-tîrcoale. N-am găsit altă rimă!(

Dragă Tataie, sunt surprinsă să constat că semnul dumneavoastră e de bine. Mă gândeam că, la câtă urină de cățel s-a scurs pe aici, o să mă trageți de urechi. :)

Referitor la asonanță, se poate remedia. Păi eu să vă învăț? De ce n-ați scris \"târcoali\", într-o neaoșă limbă moldovenească? Ar fi rimat cu \"Vali\". :)

Cu cățelul tău, bre Vali
Ai produs încurcături,
Prea mulți văd că-i dau tîrcoale:
Nu cumva o fi-n călduri?

Nu-i, desigur, nicio-ncurcătură,
Ascultați aici ce spune Vali:
Cățelușul este la căldură,
În călduri, acei ce dau târcoali! :)

Vă mulțumesc pentru trecere, pentru aprecieri și vă doresc un an nou cu sănătate!