Stancu Leliana

Actul întâi Personaje: Scriitoarea – o femeie între două vârste. Conștiința – o fetiță cu codițe și biberon. Răzvrătirea – o femeie cu pipă. Decor de peșteră. În mijloc, o masă cu un

Sensul unic e plictisitor, chiar dacă e un drum care urcă. Părăsim pasiuni, oameni, idei, pentru noi începuturi pe cărări lăturalnice - ca nişte destine de rezervă – şotron desenat pe

În viața mea de celuloză a început revoluția mugurilor. Dumnezeu zâmbeşte din flori de pom, Vântul suflă partitura pe portativul crengilor, Cununat cu infinitul, Saturn şi-a pus

În juru-mi nu-s oameni, ci stele, Pe Caleea Lactee alerg, Şi zeii sunt singuri, şi-s grele Tăceri ce în mine converg. Prin gene-ți sclipeşte o rază, Eşti munte, zăpezi, vis rotund, Pe care,

Stătea de ceva timp rezemat de peretele stâncos în care câteva raze de peste deal băteau cald, într-un amurg târziu. Christian Abel se întorsese aici, pe colinele copilăriei, acum, la bătrânețe,

Nici nu trecuse anul, și ziua lui Fănel Se-apropia, sfioasă, on line, încetinel; Un clip – o simfonie –, cu bună cuviință, Bătu solemn din tobe, și declară: ședință! _ Având toți

Aşa cum valoarea, uneori, Nu aşteaptă numărul anilor grei, La fel vine răul; tristeți în flori, Peste un pustiu de idei, Cuvintele vin în neştire, În inima zidită-n uimire Totu-i

Ce bine e aici, ghemuit lângă cuptorul sobei cu plită, spoită-n var alb ca zăpada. Dogoarea cărbunilor încinși îi pătrunde prin toate oscioarele și-i dă o toropeală plăcută; zâmbește în somn,

Unde se termină pământul, tu zbori, vultur semeț, eu cânt ca o privighetoare, la rândul meu, măreț, apoi din ochii tăi, înțeleg, cu uimire: … nu-i glumă, când amor îți dă de ştire.

Când ochii nu văd, caută-n inimă a ei chemare, Căci se ştie, fericirea stă în căutare! Şansa e un hazard, fericirea e o vocație rară; A te trezi, înseamnă a porni să cauți lumea, în afară…

Din șoseaua lungă și șerpuitoare, se vedea ca o pată de culoare pe colina muntelui îndepărtat. De ce te-apropiai, lua, cu adevărat, forma de vapor. Pacienții își transmiteau unii altora legenda

Frumos se mai auzea Vâlceaua susurând printre pietre, în spatele casei. Pe vremea aceea nu puseseră grătarul sus, în munte, și apa venea plină de păstrăvi. Copiii stăteau în postava ce plutea pe

Fiind la prima mea însărcinare pe tărâmul nou al Muntelui Misterios unde tocmai mă împământenisem întru slava Domnului și obârșia unei noi vieți de biet supus eliberat din lanțurile vechii

Pământul meu natal este Bayn Nahrain, ținut cunoscut și sub denumirea de țara dintre cele două râuri, denumit și Leagănul Civilizației Omenirii, datorită perlelor de civilizație lăsate nouă din

... care într-o zi de pe la 1185 I.C., sub soarele veșnic dogoritor de la Ras Shamra, a reușit a rupe lanțul unui biet sclav ce se voia, el însuși, porumbel călător. M-am născut ca om liber,

Povestea ce o voi spune azi s-a petrecut în Ras Shamra, un oraș pe atunci înfloritor de pe țărmul Mării Mediterane, Ugarit, înainte de completa lui distrugere din secolul XII, I.C. Frământam cu

Rezerva Visai să mă înlocuiești; Un biet actor, în mare vervă… Te-aștept… doar dacă mai dorești: Sunt la spital, într-o ‘rezervă’.

Deducție Gândeam zâmbind amar o dată: E blând Grivei, e mielușel! Când scris-ai „Câine rău” pe poartă, Deci… nu te refereai la el.