Veşnicele începuturi
Sensul unic e plictisitor, chiar dacă e un drum care urcă. Părăsim pasiuni, oameni, idei, pentru noi începuturi pe cărări lăturalnice - ca nişte
Primăvara
În viața mea de celuloză a început revoluția mugurilor. Dumnezeu zâmbeşte din flori de pom, Vântul suflă partitura pe portativul crengilor, Cununat cu infinitul, Saturn
Trec
În juru-mi nu-s oameni, ci stele, Pe Caleea Lactee alerg, Şi zeii sunt singuri, şi-s grele Tăceri ce în mine converg. Prin gene-ți sclipeşte o rază, Eşti munte,
Ninge
Mai ninge, uneori, cu nostalgie, Când nopți și zile se gonesc alene, Mă ning cuvintele, în poezie, Ninge cu stele ce-mi sclipesc sub gene. Sub pașii mei grei, neaua plânge-n șoapte, Iar omul
Fane’s channel
Nici nu trecuse anul, și ziua lui Fănel Se-apropia, sfioasă, on line, încetinel; Un clip – o simfonie –, cu bună cuviință, Bătu solemn din tobe, și declară: ședință! _ Având toți
Tristeți în flori
Aşa cum valoarea, uneori, Nu aşteaptă numărul anilor grei, La fel vine răul; tristeți în flori, Peste un pustiu de idei, Cuvintele vin în neştire, În inima
Printre Hugo si Musset
Unde se termină pământul, tu zbori, vultur semeț, eu cânt ca o privighetoare, la rândul meu, măreț, apoi din ochii tăi, înțeleg, cu uimire: … nu-i glumă, când amor îți
Să cauți
Când ochii nu văd, caută-n inimă a ei chemare, Căci se ştie, fericirea stă în căutare! Şansa e un hazard, fericirea e o vocație rară; A te trezi,
Povestea poetei Enheduana
Pământul meu natal este Bayn Nahrain, ținut cunoscut și sub denumirea de țara dintre cele două râuri, denumit și Leagănul Civilizației Omenirii, datorită perlelor de civilizație lăsate nouă din
Rezerva
Rezerva Visai să mă înlocuiești; Un biet actor, în mare vervă… Te-aștept… doar dacă mai dorești: Sunt la spital, într-o ‘rezervă’.
Deducție
Deducție Gândeam zâmbind amar o dată: E blând Grivei, e mielușel! Când scris-ai „Câine rău” pe poartă, Deci… nu te refereai la el.
