Poezie
Veşnicele începuturi
1 min lectură·
Mediu
Sensul unic e plictisitor,
chiar dacă e un drum care urcă.
Părăsim pasiuni, oameni, idei,
pentru noi începuturi
pe cărări lăturalnice
- ca nişte destine de rezervă –
şotron desenat pe nisip
şi de multe ori căi închise,
dar cine-ar fi ajuns la capăt, să-i pese?
Care e capătul final al unei pasiuni,
al unei iubiri,
al unui vis?
Capătul final e sfârşitul.
Părăsim drumuri ce urcă
într-un sens unic şi plictisitor
spre moarte
păcălind destinul
pe cărările amețitoare
ale veşnicelor începuturi
de pasiuni
de iubiri
de rătăciri…
Cu inutilă timiditate,
când viața tace şi nu-ndrăzneşti s-o deranjezi
călcând pe tăişul potecilor ocolitoare
semănăm timp,
să crească veşnicii,
pe care le lăsăm în urmă
când veşnicia devine rutină
deşi ne dor drumurile
care urcă fără noi
Iar uneori suntem doar decorul
sensului unic.
005.453
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Stancu Leliana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Stancu Leliana. “Veşnicele începuturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stancu-leliana/poezie/13980261/vesnicele-inceputuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.