Stancu Leliana
@stancu-leliana
„Ambassadrice universelle de la paix”
Ambassadrice universelle de la paix, Cercle Universel des Ambassadeurs de la Paix France/Suisse http://online-litterature.com
La-ndemâna multor dame,
Însă cel mai mare broker,
Le ține-n careu… de poame.
Miclăuș Silvestru
Poker
Ce argumente clare ne aduceți
Când vă luați de ‘monștri sacri’
Decât că poamele de care ziceți
Sunt struguri, și sunt acri?
Nici epigrame nu știu să scriu, dar încerc și eu; mai trec pe aici și mă mai inspir…
Pe textul:
„Dame cu…" de Miclăuș Silvestru
Pe micile-mi scorneli, un premiu vreau,
Dă-mi, hai, o, Crist ! (e, azi, credința, piață),
Constant insist, cu drag o șpagă dau…
De mi l-ați da, m-ați onora pe viață!
Gârda Petru Ioan
Țerere
Dacă nu-mi dați pă Mișu, poet de secs țivil,
Să-l fac oltean, printre copiii muzii,-n vie,
Cu-n sacrifisu’ rețe, ca-n pesa din Mizil,
Eu mă suisidez în inim’ țea pustie!
Referitor la întrebare, eu am înțeles că e invers: sunt \"mijloace\" care scuză scopurile... Dar epigrama îmi place tare mult.
Violinne
Pe textul:
„Mizilicuri 2011" de Gârda Petru Ioan
Duceam legume la butic
Și-am fost orbit cu farul;
Remorca n-a pățit nimic,
Dar mi-a sărit muștarul.
Gârda Petru Ioan
E de înțeles...
Avea, pesemne, el, un plan,
Când l-a orbit cu farul,
Căci nu ne spune ce „volan”
Ținea în mâini, ștrengarul...
Violinne
Pe textul:
„Din pățaniile unor colerici" de Gârda Petru Ioan
Este iarăși de bon ton
Deși lumea e sătulă
De trombon.
Violinne
Pe textul:
„Solistul" de Ruse Ion
Și să facă vămi mai multe...
Dar nu știu și-mi dă fiori:
Cine-i aia de-o ignori??
Pe textul:
„Evrika!" de Mihaela Popa
Răzvrătirea nu se poate trăda decât pe ea însăși, iar Nepăsarea nu prea are ce căuta pe-aici.
În rest, da, e o invitație la introspecție, una din acele discuții pe care le purtăm cu noi înșine, din când în când, cu sinceritate, într-un fel de exil imaginar dar și cât se poate de real, în mijlocul unei lumi ce ne face să ne simțim din ce în ce mai izolați.
Visez cum ar arăta această experiență pusă în scenă. Dacă se va întâmpla, o să vă invit cu drag.
Mulțumesc de vizită,
Violinne
Pe textul:
„Peștera Făgăduinței" de Stancu Leliana
Misterul tău m-a captivat!
(Cine-i Apollo cel trădat?)
Tu, de te străduiești mai bine
Te poți trăda chiar și pe tine :))
Violinne
Pe textul:
„Troia devastată" de Maran Corina
După un timp, Miranda născu o fetiță de neam rom, asta desigur numai datorită faptului că se cinstea de micuță cu mult rom, îndesată, carismatică și potentă, pitică și curioasă, cu un ochi zbangiu și pe care, așa cum promiseseră, au numit-o… Mitică, în strânsă legătură cu faptul că era mititică, dar și mítică, trăgându-se direct de la orașul ăla unde-au avut ei capitala de la imperiu.
Un text cu multă autenticitate, cu savoare, umor, farmec!
Violinne
Pe textul:
„Dacii și romii" de Despina Alexandru Ioan
Cuvintele mele, ca apele răcoroase ale pârâului, ca adierea vântului ori ca petalele-n zbor, se vor pierde pe pietre și poteci. Murmurul izvorului și freamătul frunzelor, însă, vor duce povestea mai departe și-o vor îmbrăca în alte cuvinte, de poem nemuritor, la marginea unui vis.
Vă mulțumesc pentru vizită,
Violinne
Pe textul:
„Viața " de Stancu Leliana
O lectură plăcută și, în același timp, o reîntoarcere la izvoare.
Violinne
Pe textul:
„La vrăjitoare" de Viorel Darie
Că femeia lui e castă,
Și de când îi e nevastă,
Doar el îi mai arde, vreuna…
Violinne
Pe textul:
„Gelozia - boală grea..." de Prundoiu Dan
Pe vapor, printre catarge,
Evocatu-și-au Moíra,
Pe când val, de val, se sparge,
Mângâind, cu-un geamăt, lira…
Frumoasă poezie!
Violinne
Pe textul:
„Un copil se-ntrece c-un salepgiu bătrân" de Dragoș Vișan
De ți-aș fi eu soacră, zău,
Aș muri de dragul tău!
Dar nu ți-aș lăsa un chior.
Violinne
Pe textul:
„Cine sapă groapa altuia cade singur în ea" de Mihaela Popa
E povestea unui spirit rătăcitor prin timpuri, care nu-și mai găsește locul decât în bibliotecă - \"o altă casă, din lemn de cireș, cu fibre axiale de celuloză și lignină aromată, dispusă în rafturi ordonate…\"
Bucuroasă de vizită,
Violinne
Pe textul:
„Povestea Trecătorului" de Stancu Leliana
Și ca întotdeauna, în mijlocul naturii parcă suntem noi înșine mai ușor de înțeles, căci pârâul pe care-l priveam, gândind aceste lucruri, părea că spune chiar el o poveste. Poate chiar a mea.
Doamna Nicolae Sorina, Domnule Viorel Darie,
Vă mulțumesc pentru vizită și cuvintele dumneavoastră, prin care vă simt aproape,
Violinne
Pe textul:
„Viața " de Stancu Leliana
Despre perioada comunismului, copiii știu doar că oamenii nu aveau mâncare și stăteau iarna în frig. Dar oare aceste lucruri nu se întâmplă și azi, cu atâția pensionari? Dacă doar la asta ne rezumăm, s-ar părea că nu e mare diferență… De aceea cred că e de datoria noastră să spunem aceste povești rămase de la părinții și bunicii noștri, pentru ca și cei mai tineri să înțeleagă ce a însemnat, cu adevărat, comunismul, iar nostalgicii să-și amintească. Sau să le facem cunoscute, pentru cei ce nu le-au cunoscut. Sunt pagini de istorie adevărată, pe care le-am scris cu durere, din trecutul familiei.
Vă mulțumesc, domnule Viorel Darie, pentru lectură și apreciere.
Violinne
Pe textul:
„Povestea Comunismului" de Stancu Leliana
ne oferiți, domnule Viorel Darie, și în acest text din care răzbate aceeași dorință de perfecțiune, frumusețe și noblețe sufletească.
Este o poveste din copilăria ce nu se lasă uitată, despre locuri și obiceiuri a căror amintire ați păstrat-o cu sfințenie, ca un adevărat prinț romantic și generos, poveste care ne amintește de uncheșii noștri și zilele de neuitat ale vacanțelor la țară. Sunt lucruri simple, oarecum îndepărtate de preocupările noastre actuale, dar adevărate valori de simțire pe care ni le aduceți cu un stil simplu și cuvinte de bun-simț.
Felicitări!
Violinne
Pe textul:
„Uncheșul Iacob" de Viorel Darie
... care aduce atelierului un aer de prospețime, de lumină și noblețe...
Casa, gândurile și câmpia verde se află dincolo de linia albă de zăpadă, aceasta fiind o metaforă pentru lumea în care vă aflați, prea îndepărtată de casa gândurilor? Eu așa o înțeleg. Este adevărat că despre plopul cu frunze tremurătoare s-a mai scris, dar emoția transmisă rămâne aceeași, de-a lungul vremii. Pentru cine o simte.
“Sunt un vânt călător, azi sunt aici, mâine - cine știe unde în altă parte.” este o imagine plină de poezie și romantism, ca și privirile luminoase ale fetelor, ecoul nostalgic al altor timpuri, ce păstrează un farmec aparte.
Nu găsesc nimic de reproșat acestui text, de modificat sau de adăugat, am doar cuvinte de apreciere.
Fie ca scrierile dumneavoastră, pline de puritate, să ne încânte mereu!
Violinne
Pe textul:
„Imagini" de Viorel Darie
Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase,
Violinne
Pe textul:
„Primăvara" de Stancu Leliana
N-au scurtat eternitatea,
Doar că-n lunile ce vin,
Vor fi, cei ce-s proști ca noaptea,
Doar cu-o oră mai puțin.
Violinne
Pe textul:
„ Trecerea la ora de vară" de Ruse Ion
