Valeriu Sofronie

imi place obiectivitatea ta...ce iti place iti place, ce nu, nu...o spui deschis, fara menajamente...de data asta spui ca ti-a placut si nu pot decat sa ma bucur ca a trecut ceva de la unul catre celalalt...
am fost ceva mai ocupat dar promit ca voi relua obisnuita critica a creatiei tale. de citit, o citesc mereu si ma bucur.
Acelasi prieten, Vali.

multumesc Tamara,
am receptat mesajul tau...am recitit textul si ti-am dat dreptate. Incheiesem fara sa realizez cu un cliseu.
Asa ca...am taiat si m-am oprit acolo unde trebuia...la \"tablele de piatră\"...
Ai inteles mai bine decat mine.
Iti multumesc pentru lectura si sfat.
De azi voi fi mult mai apropape de tine. Imi prinde bine.
Cu prietenie, Vali.

O apreciere venita din partea ta, iti face inima sa creasca.
Am retinut si finetea cu care arati spre partile scazute ale textului. Pe cat posibil, la un moment care va urma voi corecta.
Multumesc pentru prezenta ta in textele mele.
Cu prietenie, Vali.

Iar bem din aceleasi fantani..fara sa tradam cu buzele. Ma onoreaza lectura ta si imi rascoleste si mai mult demonii din launtru...
Acest gen de apreciere directa, fara manusi prinde bine.
Multumesc inca o data.
Cu prietenie din cuvant, Vali.

Citind textul tau, Petre, ma gandesc pe data la Iuda...si acolo a fost vorba tot de un sarut...si ce mai sarut...
Totalitarismul pe care il ai in vedere, a depasit de mult epoca dominarii economice, primitiva forma de dominare care ii punea pe oameni doar in camasa de forta a saraciei, deteminandu-i astfel sa-si piarda esenta printere lucruri. Nu am citit nimic pana acu de genul acesta...sa-ti proiectezi litera asupra sarutului de care viata noastra nu se poate lipsi si sa definesti prin aceasta un fals mod de configurare a umanului...aceasta este intradevar minunat. Si tocmai asta faci. si o faci foarte bine.

Revin la Iuda...cel care a tradat cu acea atingere care era cea mai aproape de cuvant...Cuvantul tradat de buze...Duhul, de materia prin care se exprima...Aceasta este ironia.

Iuda al tau este Marele dictator care a introdus obligativitatea atingerii cu buzele. Criminal gest.... Ai gandi macar o clipa cum ca istoria nu ne va ocoli, regularizand nedeterinarea iubirii?
Sarutul fara dragoste este un om fara suflet. Si ca oricare absenta a sufletului, ea va fi condamnata la disparitie.

Dar textul tau are mult suflet in el,
drept pentru care ma sarut mai jos scriind cuvantul RESPECT.
Cu prietenie, Vali.

am citit cu atentie si ti-am dat dreptate, chiar daca atat de tarziu.Am incercat sa nu stric ce se scrie uneori de la sine cu ceea ce premeditam...

Cu prietenie, Valeriu

Iubirea nu are granite..este aici, intre ochii metalici ai sticlei reci…este acolo in grota astrala in care au inceput toate…o femela in haine albe de blana..el, nerabdatorul vanator pregatit sa prinda intre interstitiile clipei carnea fumeganda a femelei…inclestare, freamat, cutremurare…pamantul isi trimitea lumina pana in strafundurile abia incepute ale mintii…pulsari intre coapsele lor…istorie...repetitie...de la grota cu lemnul firbinte in jar, la acel 11 septembrie incins din care mirosul carnii arse nu a mai vrut sa se lepede din aer...
Poemul este de un abisal freamat metafizic. Simt multa iubire in el, multa intelegere asupra lumii. Si la drept vorbind, ce vina ai, poetule, ca iubesti si intelegi atat de multe si atat de adanc ?
Binecuvantata sa iti fie aceasta ultima creatie. Ai reusit vad sa-ti clasicizezi atat de mult Zeitgeistul, incat te misti intre Homer si Nichita ca intre Rm Sarat si Focsani.
Felicitari.
Cu invidie, Vali.

Iisus va judeca lumea pentru ca a fost cel de pe pamant care a iubit-o cel mai mult...altminteri ar fi doar judecata divina. Judecata lui Iisus este umano-divina, umanitatea fiind implicata in esenta sa absoluta.
Iti multumesc pentru frumosul gand de intampinare.
Cu prietenie, Valeriu.

Ia sa vad daca psihologul pe care l-am refuzat intotdeauna imi sopteste ceva ….

“Sangele” iti este viata care te tradeaza fortandu-te sa mergi in trenul asta murdar care este devenirea lumii...alaturi de noi, scoicile astea uscate din care viata a incetat demult...
Cine gaseste viata in celalalt? Cine poate sa isi vanda comoara de sub saltea pentru cea din inima? Peste tot, mercantili inraiti in a aduna resturi de fiinta azvarlite peste gargul Cel Inalt..
Un “pasager clandestin” ? Cine nu este Carmen, cine nu este...? Si mai vine si controlorul acela care nu primeste blatisti, nu accepta mita, care iti taie chitanta pe loc sau te azvarle din tren inainte de statia ta...Nu m-ai intalnit si pe mine prin trenul asta ? Sigur eram pe acolo...
“Contagioasa”...? Cine nu lasa o dara de uimire in jur atunci cand incepe sa sape cu dintii la radacina crucii, sperand sa o mai intarzie putin in a prinde radacini in noi?Se umplu cimitirele de copaci crucificati.
El “arunca cu piatra in inima...”...cine este el ? Gardianul..?Controlorul ? Ar fi prea putin daca ar fi doar un “el” bantuit de aceleasi spaime. Sigur este EL...sigur.

Norocul tau...vai noua...”Ingerul de la iesire..”...mereu este un inger la iesire si te felicit ca l-ai convins sa puna putina smirna peste ranile arse din suflet...Ingerii au uneori taria sa ceara imposibilul. Si eu care credeam ca poemele sunt toate de pe pamant pentru pamant. Sunt mai de sus, ai dreptate...

Nu stiu de ce, dar ai dreptate...poemele noastre cred ca sunt miruite de acelasi inger...ale tale, ce-i drepta, mai blande si mai din ale inimii; ale mele, mult mai de jos...

Un poem reusit, convingator. Ai un orizont poetic sanatos si optimist totusi in ciuda durerilor de care nu vei scapa cat timp te vei lupta cu sufletele cuvintelor.

Felicitari. Cu prietenie, Vali.

Consecvent cu Sinele sau atmanic, neofitul stie ca dincolo de maya asta imprastiata in toate tinuturile mintii, in toata fenomenalitatea naturala si istorica se afla Brahman. Ultimul principiu. Temeiul...Realitatea asta de dincolo de cuvant si gest paralizeaza orice arbitrariu al cittei (mintii)si indica drept sarcina \"citta-vrtti-nirodhah\", oprirea tuturor modoficarilor acesteia, pentru a se contempla lumea in statica fiintei. In vidul sau absolut.
De ce am spus Ella toate acestea ? Am spus pentru ca recunosc in spielraumm-ul atasat de lectura mea textului tau o usoara urma de paseim oriental, o tendinta spre Infinit.
Un dezgust fata de mizeria omului modern care isi infige dintii incarcati cu saliva salbaticiei din care venim in trupul tau sensibil, in paideea existentiala.
Iti dau dreptate in totalitate.
Dar eu am gasit o cale de iesire din impas. Tu inca esti incarcata cu negatia care iti face polemica atat de incisiva.Dar este bine . Pentru ca reusesti sa iti conturezi portretul pe care orice om al secolului postmodern ti l-ar invidia:
\"nu mă împopoțonez,
vomit dulcegăriile.
riguroasă. până la refuz.
nu suport imitațiile, scormonelile și datul cu buzna.
ipocriziile sunt trântite de pământ, instant.
cercetez. ordinea, la ea acasă. nu alta.
ridic și eu gărdulețe. multe.
înțep.
socialul mă aplaudă...\"
Asa te aperi, asa supravietuiesti sau cine stie...
Poemul tau crez-manifest rezista iar aproape incheierea il face apoteotic - \"cine are ochi, să-i închidă. văzul nu ține de pleoape...\".
Si eu mai ating din cand in cand fruntea in dreptul a ceea ce a fost candva Ochiul, lotusul cu 1000 de petale din centrul suprem al fiintei noastre. Dar ma resemnez...nu intalnesc decat piele si os. Dedesubt, neliniste si razboi.
Felicitari pentru realizare.

Prietenos si recunoscator, Vali.

ai dreptate Petrica....padurea are multe de propus omului...eu nu am vizat un concept psihologico-istorico-mitologic al padurii...m-a interesat padurea in padurecitatea ei...in calitatea ei de receptacol al esentei umane. Ciudatenia omului sta si in aceea ca isi interiorizeaza esenta , exteriorizand-o, proiectand-o in ceva diferit de sine. Padurea este un asemenea topos proiectiv...
Multumesc pentru indemn...voi inverca sa ma gandesc la o asemenea tema.
Cu prietenie, V de la V.

asa te-as caracteriza, Theo...credinta ne desfiinteaza ultima farama de umanitate care mai zvacneste in noi. In credinta nu mai suntem oameni...muscam din cuvantul rugaciunii ca niste oameni flamanzi pe la porti inchise.

Poezia ta are duhul credintei care ia drumul intoarcerii dar si carnea poetului framantat de frumos care esti.
Te felicit cu multa simpatie.
Valeriu.

la ce bun lumea daca ne pierdem sufletul ? toata ziua cautam in afara cand ce este mai important este sub mana noastra ( atunci cand o punem pe trup si ascultam...) si ascultam...
\"Sufletul este puternic, trupul este cel doborât, dar va veni vremea în care trupul va fi puternic și sufletul slab...și se va înălța...\" spui tu si spui excelent, mai bine decat poezia mea...vezi acu de ce nu mai scriu ? ca tu spui cu atata usurinta tot ce eu strecor...
Numai prietenii inteleg asa...mare Prieten.
Fie-ti sufletul usor ca sa poata ridica si trupul cu el in cuvantul poeziei - altfel riscam sa facem numai temenele spre un cer inventat si nu spre cel real.

Cu PRIETENIE, vali.

Petrut, venita din partea ta, aceasta intampinare este un mare compliment pentru mine. Am citit mult din ce ai scris si stiu ce spun. Promit ca voi incepe sa fac si comentarii la poemele tale. Reactiile anumitor agonici m-au cam indepartat de site, desi indragesc comorile de suflet si frumos adunate in el.
Iti multumesc si pentru uarare.

Cu sincera prietenie, Valeriu.

Liviu, de la un anumit nivel totul este imaginatie...Cine are taria sa sape cu adevarat in stele sau adancimea gandului nerostit ?
Suntem condamnati, in afara de cazul in care ceva din afara de noi ne confisca macar pentru o clipa, sa receptam totul prin imaginatie...e si ea o forma supreme de traire, nu ?
\"La multi ani\" si tie si multumesc de frumoasele observatii si cuvinte de incurajare.
Cu prietenie, V.

Liviu, de la un anumit nivel totul este imaginatie...Cine are taria sa sape cu adevarat in stele sau adancimea gandului nerostit ?
Suntem condamnati, in afara de cazul in care ceva din afara de noi ne confisca macar pentru o clipa, sa receptam totul prin imaginatie...e si ea o forma supreme de traire, nu ?
\"La multi ani\" si tie si multumesc de frumoasele observatii si cuvinte de incurajare.
Cu prietenie, V.

uneori poemul este despre dragoste, doar \"despre\", alteori poemul este chiar dragoste, asa cum este si al tau, Manu...

Sunt deosebit de sugestive metafore precum \"panza freatica...injectarea cu o respiratie de-ale tale...inima golita ca o lentila...o pelicula de praf pe mana...\"

Ai o vedere senzoriala asupra vietii, apropieri tactile de esentele noastre, altminteri intangibile abstract - conceptual...
Poemul nu transmite ceva de dincolo de el, prin sugestie doar, ci se transmite pe sine, nealterat de emotiile noastre incapabile sa prinda in stare nuda Absolutul de la indemana.
Felicitari si Craciun fericit!

Al prieteniei, V.

uneori poemul este despre dragoste, doar \"despre\", alteori poemul este chiar dragoste, asa cum este si al tau, Manu...

Sunt deosebit de sugestive metafore precum \"panza freatica...injectarea cu o respiratie de-ale tale...inima golita ca o lentila...o pelicula de praf pe mana...\"

Ai o vedere senzoriala asupra vietii, apropieri tactile de esentele noastre, altminteri intangibile abstract - conceptual...
Poemul nu transmite ceva de dincolo de el, prin sugestie doar, ci se transmite pe sine, nealterat de emotiile noastre incapabile sa prinda in stare nuda Absolutul de la indemana.
Felicitari si Craciun fericit!

Al prieteniei, V.

Ai dreptate, trebuia sa raspund. La Cristi, nu stiu de ce ma mai ostenesc...este inutil.
Perspectiva din care vad eu este asta:este un al 3-lea punct din care trebuie privit atunci cand ne decidem in favoarea poeziei.Este acel meta-phora, acel dincolo de cuvantul purtator de mesaj.Nu trebuie intarziat in tridimensionalitatea sensului aflat \"la indemana\" (Heidegger). Fiecare cuvant are un asemenea sens epigonic.
Daca ai citi in adancime poemul meu ai vedea ca hilaritatea de care faci vorbire are drept sursa neperceperea celui de-al treilea punct.
Este ca la stereograme...trebuie sa invatam sa privim si altfel.
Cel putin asta am intentionat. Ce a rezultat,sa lasam critica autentica sa spuna.

Iarasi cu prietenie, V.

incearca sa treci dincolo de resentimente...si critica mai subtil...lasa-l pe al\' cu cornitze deoparte... este vremea sarbatorilor...in rest iti urez un Craciun spiritual si poetic fericit..
pa pa, V.