Poezie
Sclava Agar
1 min lectură·
Mediu
inima mea este un fruct
poți mușca din ea ca dintr-o gutuie necoaptă
ți se vor strepezi dinții și vei scuipa
toate diminețile petrecute cu mine
îmi vor crește vene subterane
pânză freatică cu miros de ghimbir
te voi inunda din nou
o lagună unde poți dormi întins cât vrei
până când o lumină insuportabilă
îți va sparge palma
și un cârd de cuvinte
va migra în tine
abia atunci te vei injecta zilnic cu respirația mea
până nu vei mai ști cine ești
inima mea este un miriapod speriat
golită de sânge devine lentilă ce reflectă
doar chipul tău
un pumn de nisip aruncat în ochi
doar atât și trec zâmbind mai departe
o poți răzui cu o lamă fie și veche
să poți vedea cum mișună iubirea
uneori o peliculă de praf pe mâna ta
alteori un film alb-negru care zace pe mal
hematiile se duc spre Est odată cu prima zăpadă
054757
0
Sunt deosebit de sugestive metafore precum \"panza freatica...injectarea cu o respiratie de-ale tale...inima golita ca o lentila...o pelicula de praf pe mana...\"
Ai o vedere senzoriala asupra vietii, apropieri tactile de esentele noastre, altminteri intangibile abstract - conceptual...
Poemul nu transmite ceva de dincolo de el, prin sugestie doar, ci se transmite pe sine, nealterat de emotiile noastre incapabile sa prinda in stare nuda Absolutul de la indemana.
Felicitari si Craciun fericit!
Al prieteniei, V.