Rețetă de cozonac
(pentru cei casnici)
Am fost la ziua lui Costel
Și-un cozonac, ne-am lins pe dește !
Profesional făcut de el,
Nevastă-sa, doar se gătește,
Că mi-am adus aminte-așa,
Când
Mi-a zis Anghelina frate
Și v-o spui ca să se știe,
Dau și-n scris, nu pe departe
C-ar putea…mamă să-mi fie (?!)
Eu, consider că am minte,
D-aia mi-este și necaz,
Cum să am așa părinte
Când
Cățeluș cu păru’ creț,
Devenise vorbăreț,
Nu scotea nici un lătrat,
Vorbea chiar articulat
Și-ncă era bun de gură
Într-o românească pură,
Mult și tare, răspicat,
Zile, nopți,
Coasta lui Adam
Când ai făcut femeia, Doamne,
Þi-a trebuit un pic de os
Și-n jurul lui, Divin Părinte,
Ai pus ce-n rai e mai frumos ;
Dar pentru o așa minune,
Ai vrut ca osul cu
Dragii mei români fârtați,
Două vorbe-mi ascultați :
Chiar de voi le știți pe toate,
Viața în străintate
E mai rea decât otrava
Sau ‘năuntru la Jilava,
Căci oriunde m-aș afla
Și
Nu știu cum este românul
Dar mai mulți, la o rachie,
Când de proști fac bășcălie
Printre ei nu e nici unul,
Se ascund la parlament,
Prin senat, la pușcărie,
Alții-și cat-o
Cât ar fi viața de grea,
Nu m-aș plânge de belele,
Chiar de am în casa mea
Trei guverne paralele:
Vreau și eu un șpriț, ca omul,
Mărioara, liberală,
Îmi ascunde tirbușonul,
De-l cat până
Pe bancă-n parc, azi dimineață,
Citind în ziar o glumă tare,
(Scrisă de unu’ fără minte
Despre al nostru președinte)
Da’ nu știu cum, mi se năzare
Că-ncep și-njur curva de viață;
Cândva
De ani de zile prin străini
Și cunoscându-i foarte bine,
Găsesc și răi, găsesc haini,
Găsesc și buni de pus pe pâine,
Ce nu găsesc, asemănare
Cu caracterul românesc,
Fiind o diferență
Până mai ieri, în colț la strada mare
(Credeți-mă și-acuma sunt șocat)
Era un magazin, vindea mâncare
Și băuturi, legume, asortat….
Da’ ce poveste frate (!) ce oroare (!)
Cu paznicul de noapte
Se-aleg douășpe luni, cât mai frumoase,
Trei albe, ‘coperite de ninsoare
Și alte trei cu miei și pomi în floare,
Trei calde, fără nori, pline de soare
Și încă trei, bogate și mănoase ;
Se
Iubitul meu, amorezat chiar bine,
Sub luna plină-asear’ înflăcărat,
În versuri chiar, nu mint, mi-a declarat
Că e topit și moare după mine ;
Ne-am despărțit ca de-obicei, se știe,
(Regret
Este ziua când speranța
Prinde rădăcină iară,
Când norodul e instanța
Iar dreptatea-i și mai chioară,
Când tot natul, unanim,
Trece printr-o ipostază
Renunțând la un regim
Că dieta nu
După atâția ani de căsnicie,
Acum că amândoi ne pensionăm,
Þi-o spun pe bune, nu e parodie,
De-acord căzurăm să ne divorțăm,
Dar nu că ar fi fost nepotrivire
De caracter, cum zice-o vorbă mare
N-am crezut de e poveste, ori pe bune s-a-ntâmplat,
Dar asear’ primii o veste, cică s-ar fi anunțat
La teve și prin ziare, urlă-ntregul cartier,
Că s-ar da la fiecare câte-o primă de
Amicul meu, are o soră
Frumoasăăă, da’ frumoasă foc (!)
În pat cu ea, cam de vreo oră,
C-am început-o dintr-un joc…
Și cum spusei, sufăr de-o boală
Precis să fiu, chiar la mijloc,
Da’ nu știu
O veste mare : “Astăzi, ascensorul
Va începea din nou să funcționeze”,
De două luni e prins în pioneze
La opt, unde i-a stat, cică, motorul ;
Să urci atâtea trepte cu piciorul
Pe orișicine
Am fost indus în eroare,
C-așa-i negoțu’ azi la noi,
Poate să fie și-un gunoi
Reclamă-i doar și prezentare ;
Am cumpărat niște cuțite,
Vreo șase toate, set frumos,
Mânere vere, de-abanos
Și
Mă gândesc pe zi ce trece,
Oare ce s-ar fi-ntâmplat,
Cum, tot frec menta la rece,
Să fi fost eu șef de stat(?!)
Am aliură, am prestanță,
Am și priză la popor,
Iar la stat sunt bun de
Pupăza din tei
A fost odat’ ca niciodat’
O pupăză-ntr-un tei…
Povestea zice, c-a scăpat
Să fie (nu-i exagerat !)
Vândută pe cinci Lei ;
A fost și-un Ion atunci în sat,
Că de la el se
VC