Valeriu Cercel

De-aș putea să dau durerea pentr\'un strop de fericire, Și să schmb întrega ură, pe-o secundă de iubire, Iar din lacrimile toate, de-aș putea, torent să fac, Să dispară în oceane, cu tot răul fără

Pixul meu, bătrân săracu’ De pastă se tot plângea, Căci talent, avea cu sacu’, Foarte bine le scria, Da’ să vezi ce s-a-ntâmplat : Într-o noapte, dracu’ știe (!?) Unei babe i l-am dat Să

Istoria românilor (re-zâsă de un oltean) Niște olteni veniră, ‘napoi și ei , acasă Și cum se sfătuiră, să vină toți în masă, Că tare le fu dor de glia strămoșească, Și-au zâs să facă pod

După o grea și lungă operație, Ce soacră-mea-a avut-o la retine, Făcea și ea o mare comparație, Cam cum vedea, si-acum, că vede bine ; Bărbatu-meu, s-a bucurat nespus Că mă-sa a scăpat de

Prima scrisoare Când te-am văzut pentru întâia-și dată Simțeam că îmi vei fi a mea pe veci, N-ai să mă lași cu buza dezumflată Luând ce n-ai pe tine și să pleci, Că io ți-o spun, mă știi că

Îmi amintesc și-acum cu nostalgie, Prin clasa cincea când s-a demonstrat La ora ce-mi plăcea la nebunie De-o profă, jos cu fesu’, de chimie, Despre cât e alcoolul blestemat De criminal, chiar cu

Miracolul de la miezul nopții S-a petrecut un fenomen ciudat, Chiar anormal considerat de lume, Ce până azi nu a fost explicat De vr’un savant mărunt sau cu renume : Văzu Măria, că a ei

O Doamne, Creator divin, Cum ai putut să faci Tu oare (Mă ierți și iată că mă-nchin) Așa o mare eroare ?! Le-ai pus pe toate pe Pământ, Însă ceva nu-mi place mie, Să port mi-ai dat, Părinte

N-am avut așa o vară… Toți din bloc sunt în vacanță (!) Câteodat’ la noi pe scară Mai aud câte o clanță …pensionară, Și nu vezi mașină mică Pe asfaltu-ncins de soare (!?) Noaptea doar, un

Versuri de toamnă Bătrânul teasc topind arama Într-un izvor de tămâioasă, De bucurie cu pastrami, I-a invitat pe toți la masă : Ca și un fur, printre mușcate Vărsându-și auru-n

Un șoricel, pe nume,Chiț, Dintr\'o familie de neam mare, Ce locuia\'ntr\'o magazie, La un subsol de prăvălie, Se legăna alene\'n jilț, Gândind cu voce tare: Ceva nu-mi e la socoteală, Și

Vreau să vin cu-o explicație, Ce e “Bursa de valori” (?!) Fiindcă nici o publicație, Poate de vreo două ori, Doar așa, a pomenit Doar în treacăt, puțintel, Că unul ce nu-i școlit Nu are habar

Omul cât trăiește, frate, Tot muncește și se zbate, Strânge și agonisește Până când se prăpădește, Tot învață și nu știe, Face jaf, economie, Iar ridică, iar doboară, Urcă vârfuri, mări

Îți scriu din nou o ultimă scrisoare S-ți amintesc că te iubesc la fel, Sunt sigur că mă știi, eu sunt Costel, Ne-am cunoscut acum trei luni, la mare, Când am plătit, la cină, toată nota, La

Am luat tot pe furiș (Ǎsta fi\'nd și felul lui !) Un nărav numit…bacșiș, Dintr-un neam al nu știu cui, De-a ajuns tradițional În conceptul românesc, Că-mi părea chiar ireal Pentr-un

Ultima știre În fiecare zi apare, În ziar, o știre uimitoare, Cu titlu\' mare-atrăgător, Ce sare\'n ochi la cititor: Un nou război. Căldură mare, Cutremure distrugătoare, Potop,

Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă, Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă, Colegi în anul ultim de liceu, Când, dintre toți din clasă, numai eu M-am oferit să vă conduc acasă, În

Un bătrân arab trăia, Emigrat de ani de zile, Făr’ să aibe vreo belea Lângă New York, șaișpe mile, Respectând după canoane Vechi tradiții-saudite, Dar și legi americane Având taxele plătite

Mi-amintesc și-acuma, Doamne, Om la patrușcinci de toamne, Când eram copil, pe luncă, M-a trimis mama la muncă, Și-am muncit tot în prostie, Nu tu casă, nu moșie, N-am găsit măcar nevastă, Să