Când Dumnezeu a oferit
Pământul, omului creat,
A arătat că nu-i zgârcit
Căci toate gratis i le-a dat :
Dealuri și munți cu creste-n soare,
Câmpiile cu rod bogat,
Iar apele, de la
De nu ar fi lumină, nici umbră nu ar fi,
Ce-i beznă, întuneric, nicicând ce îs n-am ști,
De n-ar fi bogăție, n-ar exista amar,
Cuvântul “sărăcie”, n-ar fi în dicționar ;
De nu ar fi războaie, cu
E ziua mea
E ziua mea,…..și șapte-am adunat
De ghiocei la tâmple-n primăvară,
Mă îndreptam spre școală prima oară
Parcă mai ieri, pe ulița din sat…….
O horă, o Mărie, o mireasă,
În
Pe cât e de paradoxal, așa cum astăzi omenirea,
Convinsă de un fapt real, că banii n-aduc fericirea,
Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari
La gândul că,-ntr-o zi, muncind, vor
Cățeluș cu păru’ creț,
Fură rața din coteț,
El se jură că nu fură,
Dar să vezi ce-ntorsătură
La ‘curte’ s-a petrecut
Cu-acest caz, ca și-n trecut,
Când legea se respecta,
Ca și azi, așijderea
A venit Gheorghe cu RATA,
La oraș, să târguiască,
Să ia pește să postească,
Leana, ce-i era consoarta;
Coborâ el jos, din RATǍ,
Către hală, pe trotuare,
Cu opincile-n picioare…
Piața, o
Un cerșetor, la colț de stradă,
Cu-o față-amară și zbârcită,
Tot aștepta un ban să cadă
În pălăria-i terfelită ;
Dar trecătorii, cam grăbiți,
Mânați de treburile lor,
Se arătau a fi
Cuțitul de argint și….
….un bulgăre de aur !
Nu am uitat nicicând, era o sfoară
Ce atârna-ntr-un cui, lângă sărar,
Pe un perete coșcovit de var
În casa bătrânescă de la țară ;
Am regăsit-o
Nu știu dacă ‘oi greși,
Însă fără protocol,
Sexul e, precum ar fi
La cumpărături în mall ;
Un bărbat știe ce vrea,
Intră iute,-a terminat,
Apoi scurt, fără să stea,
Iese-afară ușurat,
Nu
Vecina-mi puse o-ntrebare,
Cam curioasă cum e ea,
Acum un ceas, referitoare
La ce se-ntâmplă-n curtea mea ;
Noi stăm afară din oraș
Și-avem și câteva găini
Și-un foarte tare, nărăvaș
Cocoș,
Mă luase popa, să vă spui,
Când botezai pă Ion, la rost,
A socotit cu deștu’ lui
Pă călindaru’ ăl dîn cui,
Că s-a-ntâmplat să-l fac în post ;
Da’ ce rușine, io creștin,
Cu-atâta lume fi’nd dă
Cum zicea a mea bunică :
“Pe la noi, era în stare,
Buturuga a mai mică
Să răstoarne carul mare”
Măi, ce vorbă minunată !
Însă azi, am un regret,
Cum pădurea-i defrișată
Buturugi sunt
S-au întrebat creștinii cei mai buni
Precum și ăi de-s numai botezați,
De ce după atâtea rugăciuni
De Tată nicidecum nu-s ascultați (?!)
S-au încercat mătănii, acatiste,
Și lumânări s-au ars
Pe \"agonia\", de Crăciun,
N-o să mă credeți de vă spun :
Pentru cititorii mei,
Care nu sunt decât vreo trei,
O poezie am postat,
Cu titlul mai sus menționat :
Acum, pe saitul amintit,
E
Ploua teribil, era seară,
Asta acum vreo șapte ani,
Pe sub umbrelă, prima oară,
Doar ce-am dat colțu’ pe Lipscani,
Când am văzut-o, se-nopta,
Ne-am înțeles din trei cuvinte,
Parcă pe mine
Ce se\'ntâmplă cu noi oare?
Am rămas fără catrene?
Ori condeiul este,care
A\'nceput să-i fie lene?
N\'am primit de mult o veste,
Parcă viața n\'are rost,
Clubul nostru e-o poveste?
Ori
Astăzi tata m-a-nvățat,
Cât e el de ocupat,
Să lecit o poezică
Ce-o stiam în glupa mică,
Si foalte usol l-am luat
Fiind tale concentlat :
-Tle’ să zic o poezea
Si-am uitat-o că e glea,
Vlea
Pe planeta cu pământ,
E o ființă cam ciudată:
Se exprimă prin cuvânt,
Și se dă, emancipată;
Astfel, ea de prima oară,
Tot privind la animale,
A zis că-i superioară,
Pe planeta asta
Îmi amintesc, anii de școală,
Când profesoara ne spunea,
Că toți eram, ca într-o oală,
EGALI, adic’ așijderea,
Dar exista chiar la intrare,
Înconjurat de-o flamură,
Panou-acela