Valentin Ionut Saptefrati

În scris oficial, academic, literar sau educațional, folosirea literei î în interiorul cuvintelor e considerată greșeală.
o poezie de felul Last action hero - filmul.

adaptându-se tăcut
la formă,

precum ceaiul
după ce rămâne singur
în ceașcă

este desigur o emoție finală exprimată perfect. poezie puțin neclară(voit), se închide bine.

am citit cu plăcere.

nu este clar de satirizezi fiindcă ai amestecat unde alfa-omega (ce sunt acestea? nu există) cu ezoterism de cafea și cu expresii . textul este o satiră nereușită care nu face decât se se satirizeze pe el însuși.
Satiră înseamnă să înțelegi ce combați ca să-l demolezi precis. Ăsta e ca un copil care aruncă cu noroi în toate direcțiile, sperând că nimerește ceva.

și cu greșelile deja menționate de domnul Pașa. totuși, eu te cred, domnule Dan G.. straniu. așa cum e, este suficient să impresioneze. cred că e de la repetiții, de la universalitatea temei. ca un blues care face aceleași acorduri.
revizuiți poezia, poate iese din atelier.

din începutul poeziei - fiarei ...fiarei ...fiarelor poate descuraja cititorul.
,,păr pădureț,, și la fel ,,anti-omului,,.
Acestea par că nu sunt poetice aici.
O vară plăcută și multă inspirație!

„becurile se gândeau — ca și mine — dacă merită„ vers care reiterează eminescianul: „ca un stâlp eu stam în lună”

un aer de coșmar care nu duce nicăieri, dar în care libertatea se manifestă creativ de dragul creativității. - „ceva ce părea începutul unei idei
întreruptă înainte de virgulă
de scârțâitul unei mici ezitări.„

jam session bun și în viitor!

frumoasă poezia dumneavoastră. Lină, calmă. Epifanie.
Am citit cu plăcere.
Numai bine!

ceva deosebit. ceva bun.
ca și zero absolut, lupta pentru frumusețea poeziei în lume, pentru perfecțiunea de orice fel, cere, cu cât ne apropie de ideal, energii din ce în ce mai mari. dau un infinit pentru detaliu, se poate parafraza din Shakespeare.
ați făcut bine că ați corectat și ne-ați dat să citim.

cele mai recente poezii ale dumneavoastră, nu doar pe aceasta.
Titlul Casting pentru senectute se potrivește perfect. Detaliile intime cochetează elegant cu momentul zilei.
Poezie bună, la fel cum sunt și celelalte două.

Am comentat fără ochii la public. Pe text, doar. Dacă te-ai supărat, asta nu fuse intenția mea. Am spus.
Nu mă complic fără rost. Tot în ideea asta, cum nu există block, aici, mă voi abține dela alte interacțiuni cu contul tău.
In traducerile lui Eminescu din Kant sunt cacofonii, una la 9 pagini. De când am citit ce poate o cacofonie, nu mai cred așa de mult în eufonii și banalități care nu spun nimic.

retorică ușoară. Țară siliconată și cu tupeu, folosirea cuvântului pupabil care nu există, duc postarea în derizoriu.
Poporul român e vechi? țara nu e așa e veche. Mileniile invocate sunt fictive.
Să nu se supere domnul Barbu, dar asta nu e poezie. Manifest? Nici. NU știu ce poate să fie.
„Niciun fel de milă, mândrie sau smerenie, doar tupeu...„ Org. Salvați Copiii înființată în 1990, numai, are aproape 10 000 de oameni care lucrează în sensul acela. Sunt alte zeci de mii care fac muncă caritabilă prin alte org.
Ceea ce descrieți este anacronic și urât. Pare, mai degrabă, RSR.

hotărârea autorului din această poezie. supărarea e neîndreptățită fiindcă există mereu oameni care ajută pe alții și care se ajută singuri, cum zice poezia, dar zice puțin sadic.

*insignifiantă

vreau să îl apăr aici. Am citit de curând Papini cu Amurgul filosofilor și tot Kant a ieșit mai bine, în opinia mea. Criticarea unui sistem filosofic este binevenită, dar este insignificantă pe lângă forța creatoare a lui Kant. Kant a făcut ceva ca o vrajă, Papini a montat un contor. Ca cele de apă pe care le citim lunar.
ce pot să știu ce trebuie să fac ce pot spera nu sunt banale deloc from my pov.

această poezie vie. se citește dintr-o suflare. rimă simplă care aduce un preaplin care onorează autorul.
o poezie bună.

nu știu ce spune Iulia Elize despre doamne. nici nu caut să știu.

„normal că este unul ontologic„. L-ați văzut în fapt?

accept non-localitatea.

principiul identității este în cauză când se vorbește despre oameni și filosofie?
unicitatea despre care autoarea vorbește ar fi Multiplul care se refuză Unului, deși ele stau și dau Ființa într-un fel misterios despre care nimeni nu are habar și nici nu va avea vreodată.
principiul indeterminării nu este unul ontologic, fiincă ontologia - chiar dacă denumirea zice că e - nu e știință.

Amatorismul meu vorbește prudent fiindcă am citit biografia umneavoastră.
Urmăresc ce este nou prin fizică, folosind internetul. Știu de la fizicianul Roger Penrose că procesul neurologic care susține mintea umană nu este de felul computațional. El susține unul de tipul cuantic (este nedemonstrat, încă). Există niște tuburi care folosesc, cumva nedetermiarea specifică lumii ultra mici. Speculație interesantă. De altfel, filosofia este speculație individuală, prin excelență. Părerea mea! Altfel, devine școală plictisitoare. Repetiție.
Natura este foarte importantă ca ritm al vieții umane. Societatea nu e un rău. E un dezastru, zice Cioran. Mi se pare că are dreptate.
Revenind la harta lumii, pot spune de unde NU vine schimbarea. Nu vine de la est. Îmi place să cred că Dughin e dușmanul meu cel mai important. Fiincă el e prostul lor cel mai mare, și eu cel mai mic, al nostru. Doar ca să investesc bine vitalitatea care este ura, și nu ura gratuită, care, ura gratuită, nu are ce căuta în oameni decât ca una fulgurantă și de învins.
Am citit cu interes postarea.