Poezie
Septembrie
1 min lectură·
Mediu
Deschide larg iubito, de pe acuma poarta,
să intre vâlvătaia de frunze de pe drum,
e luna lui septembrie şi ne încearcă soarta
şi frunze pustiite se înmulţesc de-acum
Deschide-o larg iubito să intre tainic toamna,
pe cer cocorii pleacă izbindu-se de nori
şi parcă noi începem de-acum a ne da seama
c- amorul nostru moare cu câmpul cel de flori
E luna lui septembrie şi mă încearcă soarta,
grădinile de aur se mistuie în zări,
deschide larg iubito, de pe acuma poarta
şi -apoi te las pierdută-n apuse depărtări
Şi dacă pleci să-mi laşi pustiul cel de toamnă,
ca o vioară veche ce-ar vrea a mai cânta
iar frunzele himerii ce astăzi mă condamnă,
să-mi amintească-n iarnă, măcar de umbra ta
031268
0
aaa si remarc, "umbra" intra in top 5 cei mai buni prieteni ai poetului
are muzicalitate, are tristete, are clisee. dar cel mai mult m-a indemnat sa scriu versul:
"pe cer cocorii pleacă izbindu-se de nori"
frumos, mi-a placut
auguri!