Poezie
înfrigurare
1 min lectură·
Mediu
Te-ndrepţi spre frig, dar frigul vine-ncoace,
Trăgând sub el perdele lungi de ploi
Şi între noi un clopot loc îşi face,
Nedându-ne trăirile napoi
E prea târziu ca să mai pleci de-acum,
Când au murit cumva în şoaptă merii,
Şi plopi se desfrunziră lângă drum
În bruma dimineţii şi a serii
Ştiu iarna care vine pe de rost,
Va ninge cosmic şi tăcut afară,
Vei căuta în gândul meu un adăpost
Şi-un astru va cădea a doua oară,
Nu vezi ? Te-ndrepţi, iubita mea spre Nord,
Tocmai acum când este frig afară,
Unde te duci ? Te pierzi în vreun fiord,
Când vrei să prinzi în mâini Steaua Polară !
041.423
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “înfrigurare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14175006/infrigurareComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
presupun că în logica iubita pleacă/eul rămâne în dezolarea depărtării?
asta deduc din cursul versurilor primei strofe.
E prea târziu (ca să?) mai pleci acum?
E glasul durerii eului?
Va ninge cosmic? Referință la durerea eului?
altfel mie îmi sună comic, incomensurabil.
Liric se observă sensibilitatea la tema erotică, aș fi mai atent la logica expresiilor. Rezonând la tragismul poetic sincer, mi-ați smuls o lacrimă, de aceea las și semnul.
Spor și inspirație!