Poezie
orbire
1 min lectură·
Mediu
rămâi,
rămâi nemişcată
să-ţi surprind gândul
din acea poză
pe care am metamorfozat-o
în vers !
rămâi aşa,
nici n-ai cum altfel,
mă înfioară şi acum
părul tău adânc
de-atunci,
picioarele tale nemăsurate
în care aş fi vrut
să -mi învelesc somnul,
rămâi în nemişcarea ta
picturală,
gând fericit
şi lasă-mă să te ţintesc
acut,
cu ochii mei flămânzi
ca două ţevi de puşcă,
până la orbire !
01983
0
CT