clepsidre de ceaţă

frumos spus Florentin. Dar să nu scapi din vedere că dincolo de ceață mai e întotdeauna ceva de simțit, de cunoscut, de bucurat! O minune se cere dezghiocată pentru a te putea împărtăși cu ea. Tot așa .„graba oamenilor/ spre nicăieri” poate fi asemănată cu agitația și haosul unui mușuroi de furnici la o privire superficială. Dacă studiezi mai atent însă îți schimbi radical opinia! Doar privirea noastră limitată poate să dea senzația că totul „desfrunzește”. Universul urmează niște legi exacte ale evoluției și noi ca parte activă a acestui univers, deși ni se pare nouă că ne dezicem, și ne-nchidem în găoace!
Îmi place cum curge melancolia ta, lin, o stare exprimată atent și bine șlefuită!
Spor în continuare!

Sunteți drăguță ca de obicei
dincolo de negură e firul neîntrerupt al clepsidrei și marele mister al neființei...