clipa marii tăceri

Tu te împotriveai firii tale

şi strigai

sau poate doar visam că strigi,

- Dă-mă înapoi te rog,

dă-mă înapoi mie !

iar eu îmi dădeam seama

că tu îţi strigai

de fapt tinereţea

şi te strigai pe tine

fără de mine

Dar timpul încărunţea

inexorabil

iar eu îţi răspundeam

doar în gând

,ca să înţelegi şi tu rostul

cuvintelor mute,

că eu te-am hrănit pe tine

cu viaţa mea

şi nu te voi putea urî absolut

decât iubindu-te în mod absolut

aşa că lasă-mă

să savurez

clipa sublimă a morţii

trăindu-te,

fiindcă doar acum,

doar acum inima simte

cu adevărat

voluptatea sângelui

Apoi muream

sau poate doar adormeam

iar tu purtai

semeaţă

brăţara de piatră a regretelor

şi începeai să ştii

că ţipătul tău aleargă în pustiu

şi tu nu te poţi întoarce în tine

decât atunci

când pe mine

mă va asurzi definitiv

clipa marii tăceri

Comentarii (3)