Poezie
umbre prin iarbă
1 min lectură·
Mediu
Tată, ce vremuri ciudate, ce noapte,
ori poate e frigul subţire
care desparte lumea de moarte,
tată, în dreapta cresc pietre,
în stânga sunt urme de cruci
în faţă frustrări şi tristeţe,
în spatele casei cad umbre de nuci
Mamă,
ziua nu mai mănânc, pasc întunerici,
pe umeri mi-au crescut nişte hamuri de cai
iar între zi şi noapte
nu mai e nici o diferenţă
cum nu e nici între moarte şi existenţă,
ori între draci şi sfinţii din rai
Mamă, îmi cresc stele pe pernă,
îmi picură cerul în suflet
iar între clopot şi toacă
e cale doar de un plânset,
Doamne,
îmi pare prea rece prispa
în noaptea asta înaltă,
părinţii îmi caută fruntea
şi umbra pierdută prin iarbă
ori poate trece prin mine
şi geme,
o pasăre din lumea cealaltă
021.657
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Ursu Marian Florentin. “umbre prin iarbă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14155639/umbre-prin-iarbaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEDistincție acordată
IEIulia Elize✓Un foarte împământenit poem filosofic, pare un fel de ancoră, nu în mare, ci în pământul adânc. La stea, cu tot dragul, meritând multe de fapt acest poem. Mult succes! :):)
0
UFE o onoare! Nu pot decât să vă mulţumesc din inimă.
0