Poezie

frunze și câini

1 min lectură·27 aprilie 2020

Mediu

am început să iubesc câinii mai mult decât oamenii

dar mai mult decât gudurarea

iubesc frunzele rupte din aer

și cele dinainte de naștere

și cele de arșiță

și cele funeste

am început să tai frunze la câini

sunt un om cu umbră de câine

fiindcă ei latră în mine

când frunzele îmi răvășesc sângele

precum mâinile tale nevăzute

care-mi mistuie

încordarea și neodihna de prădător

mi-e foame de frunze și dorm câinește

călare pe cal

sunt un om într-un câine călare pe cal

făcându-și de cap

pe spinarea curbă a globului

alergând de sus în josul greabănului

terestru

în jurul propriei axe

în jurul trupului gol

în jurul propriei imaginații

împrejurul prelungirii prezentului pe pereți

și nu vreau decât să te rup cu dinții din trecut

și să te dau frunzelor încă nenăscute

001.257

Ursu Marian Florentin. “frunze și câini.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ursu-marian-florentin/poezie/14146397/frunze-si-caini

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.