Uln Aron Alex

Cornel... esti un cugetator profund... nici nu ma mir prietene ca tanjim a Magda_lene... dar sa nu uit ca acilea
tre\' sa vorbim in numele textului... iacata cat de domestic
sunt!

Vasile... ma rog sa ma nasca macar inca o data... cine stie!

\"adu-mi
trupul în care să dorm
pruncia \"

Iata un final care ma framanta, acolo se naste vesnicia! doar acolo?

un poem amplu care chiar si prin titlu este taios... venit din suferinta... caut sa-i pricep starea, angoasa, cuvintele. cat ma simt eu in acest poem... iata ca il adulmec, ma incita il citesc... desigur ca-n fiecare poezie gasim locuri comune, clisee, drumuri bine pietruite... dar in cele din urma ramanem cu gustul lui... cu nespusul cu trairea. poemul este bine legat, bine zidit... cu un penel
ascutit, viril...

Dana, o sa ma opresc in a publica proza... a fragmenta romanul este o impietate... da! merg scurte povestiri... ori fragmente de jurnal... insa o carte care se crede de dimensiuni si trebuie gustata pe indelete, mai ales ca stilistica este neavenita, nu merge, se pierde mult din farmecul ei... imi pare rau...

Dana am tooot incercat sa poestez comentarii... insa nu am reusit... mesajele s-au pierdut... ei!
Toate textele care le-am sters vor apare intr-o antologie a scriitorilor din Bistrita... desigur ca am trimis doar texte
care au fost apreciate de cititori( poeti)...mi-a fost usor sa decid... sa aleg... asa ca iti multumesc raspicat...

PS scuza-mi indispozitia de a comenta... poezia ta imi place
de bunaseama!

Alia, in ultima vreme... n-am scris nici un com. de fapt am incercat(mesajele au ramas in baza de date, de fapt s-au pierdut!)... asa ca am postat doar texte... desigiur
ca imi cer scuze... multumesc de trecere... de aprecieri!

Hei, poete, m-ai ucis amintindu-mi de Iustin... a trecut o viata de cand nu l-am mai vazut, iata ca mi l-ai adus in fata chiar daca!... multumesc

mesaj 1...2...3...n, nu sunt titluri si nici nu fac parte di compozitia cartii... ele sunt doar un liant intre mine si virtual.

Nu-mi place sa ma exprim \"ezact\", ma gandeam la ajutorul util pe care mi l-ai dat...(multumiri,m...,m...,) desigur ca ma gandeam la un \"lector\" de carte! scuze!

Nu am \"romanien spelling\"... nici rabdare si nervi, astazi am gasit in virtual programul(sic)... Am revenit pe text cu mare bagare de \"sama\"( direct ln rana, multam)... esti un editor de exceptie, ochiul tau (rece) nu iarta... raman cu gandul la el... multumesc!

cartii... 300 pagini

Mircea... am aruncat sticla... ii dau drumul carii astepand
mesaje... nu stiu s-ar putea sa apara in ea chiar si comentarii... vom vedea ce se mai intampla... multumesc de trecere! Atila

Lorei, dar acest roman este terminat... doar atat ca nu este corectat... spelling and gramar... pe masura ce-l corectez... o sa public cate un fragment... desigur ca printre randuri este si viata mea... dar sunt in aceasta carte si multe mesaje... care-mi intregesc gandurile... si pe care le-am prelucrat cu ingaduinta celor care imi trimit mesaje... eu nu vreau sa supar pe nimeni... iti jur!

Tote aceste texte care vor urma, nu sunt inspirate din realitate, nu implica persoane cunoscute... sunt dor incercari...

Nu pricep de ce mi se cenzureaza textele... nu an 12 ani. fir-ar!

otbii
proză [ ]
fragment


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Uln Aron Alex [uln]

2007-02-14 | |





Este atat de intuneric incat nu-l mai gasesc pe Dmnezeu,ploua adanc iar noptile sunt bantuite de vanturi iuti si naprasnice. Ocenul si cerul se impreuneaza senzual intr-o cuta rosie... pleopele albe ale valurilor si pescarusii, aceasta armonie ciudata care uneori se rupe, iubiri naprasnice si sfasieri.

Nu cadem in genuchi ne amintim viata si impreuna ne cernem gandurile marginite!

Ma bucur totusi ca am ajuns sa vorbim ca niste oameni desi tu in Dublin iar eu aici in Koeln.

Am descris plecarea mea in 2001 unei doamne firave pe care am intilnit-o intr-un muzeu, eu cand povestesc in viu grai lumea crede ca vai ce vesel a fost totul. Ei practic totul a decurs foarte simplu, de fapt m-au dat afara din tara. De altfel a fost publicata o carte cu textele celor plecati. Nu mai retin editura , dar stiu titlul cartii „ INTRE PATRII („ de parca noi refugiatii am detine oarece patrii.)
poete o sa ajung in aprilie la Bucuresti, daca vrei si o gasesc pot sa ti-o trimit, apoi , poate ca te va ajuta daca ti-ai propus sa scrii, poate n-am inteles bine!

In Dublin nu am stat prea mult, mi-a fost greu cu un copil care atunci avea 5 ani ( acum 13 ). Da, am fost, s-a intamplat sa fiu acolo... imi pare rau ca nu am rezistat - a trebuit sa ma intorc la Koeln , unde traia mama, singura dupa moartea tatalui meu.
Acum un an a murit iar eu stau aici ca o vrabie pe sarma, uitata de stolul care a plecat. La vrabii e altceva cred, sau poate nu.
Sper sa ne scriem?
Am inceput sa traduc din poetii germani. Poete mi–ai povestit despre fratele tau Pictorul unde este stabilit ?
Eu sunt din nefericire liber-profesionista - sprecherin - adica speaker - am de lucru din cand pe cand, castig citiva pumni de bani, pe care-i dramuiesc precum neamtul: mnanc doar ca sa pot muncii, nu ca francezul care munceste ca sa manance! Dar povestea este atat de lunga!

Dragul meu de cateva zile nu pot sa dorm si haladuiesc prin agonia in care de peste un an nu am mai navigat nici macar o data, am intrat din gluma in 2004 sa vad daca mai pot scrie 3 rinduri.
Nivelul era catastrofal, acum mi se pare uimitor de ridicat, dar asta cred ca se datoreaza tinerilor asistenti cu vocabular si pregatire clasica

pe maine, si multam
&

Acum 15 ani eram la Freiburg zise Victor, in exil, stateam intins pe un cearsaf alb ca o lebada ori ca zapada proaspat nascandu-se in ochiul unri fete. Eram in parcul central din inima cetatii, visam femei goale iesind dintre ierburi, ca o primavara inviind clipele ori dintre pietrele trotuarelor, un abur imbietor, umbrele lor zvelte mladiind pe zidul catedralei... or fi fost ingeri prietene...
Mai dar la trei palme de mine pe iarba taiata scurt o femeie galesa cu un bebe, o madama cu care incepusem sa schimbam filaje, amandoi, necajiti de razele fierbinti. Ce sa zici: Was fur ein schon Kind! zic eu si dansa aproba neconvingator, retractil, nu s-a concretizat in nimic inceputul tandru speranta a murit fulgerator, intr-o noapte lipiciosa, aproape de miezul ei ne-am intalnit pe o strada laturalnica, era a la \"bracette\" cu un negru. trebuia sa se mangaie cu cineva teutona. Asta e! Sa nu-i zici lui Veronica de tentativa pentru ca ea ma opareste; are fibra ei huna ce-i vine de la bunicul ei Kovacs Gyorgy si am mierlit-o.
Iti tin pumnii; nu uita sa-i vorbesti lui |Lascia de mine, ca sunt celebru, poet urias si pigmeu. spune-i des: Ich liebe dich fur ganz Leben! adica o iubesti pentru toata viata si se va pierde cu firea, maestre!

&

Othelo, imi place mesajul tau, mi-a fost cald cand l-am citit... da, eu si fetita Mara...ca o insecta se plimba in jurul meu cu o privire smeada si grijulie...
ti-am scris 4 mesaje dar care tehnic s-au intors la mine, de ce nu stiu , am crezut ca nu doresti sa fii deranjat, le-am sters....
am primit „Edenul in pustiire” e superb... cata poezie, cata acuratete si finete este greu sa articulezi asa in citeva ore mai mult. mi-a ajuns azi dimineata , am fost la serviciul care imi este este un cosmar, eu lucrez cu ora, intre colegi insuportabili.
Poeziile tale mi-au dat o parte din simtirea de acasa, Heimat ar spune (un autohton de prin partile mele)...
De ce stai acolo, de ce nu poti sa te duci la ai tai, la mormintele parintilor tai? Da , timpul nu e angajatul nostru, noi ii suntem subordonati, poti sa scrii, dar timpul decide....NUMAI TIMPUL decide, nimeni altul...
imi pare bine ca ai terminat IUBIRILE POETULUI ...trebuie sa termini tot ce poate fi terminat...I know what it is about...
Ma bucur sa cunosc atmosfera din Dublin, nu cunosc pe nimeni care sa fi fost acolo in afara de mine...Belfastul m-a indemnat sa parasesc insula , mi s-a facut frica...
Iti trimit in aprilie INTRE PATRII , volumul despre exil , in care am publicat plecarea mea...sper sa-l mai gasesc!

Mara fetita mea de 13 ani, cu care am ramas singura dupa marea plecare a parintilor....ea se uita la mine cu ochi mari, mari, neintelegand ce vreau de fapt... ACASA vreau, ii spun, si ea raspunde , unde?
UNDE ....asta te intreb si pe tine, UNDE, UNDE Dumnezeu!

&

Aprind lampa, mirosul de fitil imbibat in petrol ma plimba prin copilarie... sunt personajul caruia ii lipseste patrio-tismul... n-am nici o tara... orice filosofie legata de pamantul patriei, eroism, iubire de pamant mi-au disparut din sange privesc impartial cot la cot cu oricine si cu fircare venit de oriunde dar iubitor, credincios moralitatii si bunului simt... in fapt aceasta libertate ma zideste maret, in mine s-a naruit dependenta de sloganul politic...
Sunt cantarit la nivelul furnicii, daca muncesc pot sa circul
in fapt munca este singura libertate si ea de multe ori ingradita... Sunt obosit aprind lampa mirosul de petrol nu mai este cel venit din copilarie!

&

Imi spuneai ca inima moare Lascia! nu-i nici o filosofie in asta poate doar o mare tristețe ca o unda neagra ce-ti trece prin inima veșnic, dar important este sa te desavarsesti sa te revolți zici. Sa te revolți dovedindu-ti libertatea cuvintele nu mai sunt decât niste himere. niste actrițe goale arătându-si fesele intr-un film de duzina, intr-un film in care individul este tocat si lipsit de el insusi, unde sa mai încapă rafinamentul si splendorile limbii, când sani si imagini lascive, cand cruditatea, cand sexul, îngroapă tot peisajul, toata acțiunea toata imaginația. Scriitura moare si e noapte o noapte umezind dimineața si pururi.
Era prin 1970-1975 când totul mi se părea nemărginit, imens si misterios pana si o zi din viata n-o puteam măsura in lungimea lumea, sentimentele de neinteles navalindu-ma clipa de clipa, acum sunt convins ca singurul sentiment necultivat ce vine cu noi din adâncuri este iubirea. o iubire nepământeneasca si zdrobitoare.

&

Locuisem intr-o casa cu doar doua camere si doua geamuri mici si albastre. in inima munților intr-o curte comunala. Casa bătrâna uitata de timp se prelungea cu un grajdi tixit de șobolani, vierul comunal, monta si calul doctorului. Toate acestea ti le amintesc doar ca sa-ti așez in minte o femeie nespus de frumoasa (doctor veterinar) ea lucra la monta, imprartasiind sperma taurilor, adusa cine știe de unde ca o experta in vraja procreerii, mi se părea a fi o zâna ce aduce prosperitate in jurul ei. La doar 5 ani ma îndrăgostisem draceste de ea, intrase aceasta femeie in mine precum frica blânda de Dumnezeu. Ingenuncheat îmi spuneam rugăciunile iar printre versete ma inunda chipul ei de ingerita( nu mai tin minte in ce limba ma rugam!) multa vreme umblase in inima mea, o simțeam deasupra si in zbaterea sufletului, ma navalea noapte de noapte pana cand am simțit ca ceva mi se rupse sub coaste. In cele din urma îmi închipuisem ca o alta ființa crescuse in mine dar mult mai repede mult mai viguros decât pielea si trupul meu ar fi suportat. Uram aceasta durere ce-mi tulbura liniștea de copil dar cui sa-i fi spus, cui sa-i fi spus ca ma trezisem atât de timpuriu cu ea inlauntru-mi ca o samanta germinând neînchipuit de repede si dureros, întunecându-mi frăgezimea mintii.

Prietene ca s-o impresionez mi-am făcut o spada din sarma de otel cu ea spintecasem toate buruienile din curte răcnind sălbatic spre a o impresiona, totul dar totul fu real, atât de real si fascinant, nu m-a băgat in seama nici nu mi-a văzut râvna dar știu ca ma luase in sinea ei pe sânii ei de unde căzusem in lume. apoi disparuse din copilaria mea navalindu-ma o alta lume.

&

De timpuriu crescuse in mine spaima nestatorniciei, salbaticia neinfranata, acea neînduplecata durere a destrămării nesfarsite. Nu avusesem niciodată o casa un loc in care sa-mi adun gândurile o spărtura in imensitatea lumii care sa-mi păstreze urmele mirosul de copil dragostea si angosele. Niciodată nu voi spune acesta este locul meu, de aici am nascut lumea, aici îmi este crucea intepata in pamantul putred, aici ma voi întoarce spre a-mi duce batranetea.
Totul trebuia crescut inlauntru cu durere si patima. Sa-ti crești pamantul in sine, gradina cu vișini, umbrarul de sub care veghezi neliniștea vieții. Sa-ti porți zilele doar in propria inima, astfel crescuți neingaduitori si ursuzi plesnind iute si năvalnic. Cați ani au trecut poete cați ani si cate iubiri neingaduite si cate tăceri?
In nopțile geroase văzusem aerul inghetat si limpede ca o lacrima, pictorul capatase fata zidului, a livezii, in timp devenise un tablou închipuit el isi urma cu strasnicie destinul.

Dana era normal sa-mi scape litere... maaama n-o sa poci
a ma culca toata noaptea... sincer, imi iarta neglijenta
... dar mai ales cuvintele care-mi scapa din suflet...

Vasile tu astazi si in sufletul meu esti special... cuvintele tale m-au razbit... ca pe un om simplu, iubirile
toate iubirile vor fi cu tine... Uln

Florin... tota iubirea omului simtitor... bunului cuget
versului venit cu inima...

te rog trimite-mi adresa ta... o sa-ti trimit cele doua carti Ulniene...