Poezie
Calamități dansante
1 min lectură·
Mediu
ah zornăim ca niște trestii
îndrăgostite de vînt
niște calamități dansante
pe cuvînt
se spune că Orfeu a fost sfîșiat de femei
culmea e că înainte
reușise să îmblînzească fiare
pe niște chestii cică similare orice femeie
care s-a intitulat a mea se săruta de mine
pînă în gît
și-n rest se suspina că i se face urît
câteva obișnuiau să fie fecioare
probabil nici nu știau ce e aia
mie mi se ulise aveam un scaun ludovic pai
-șpe la creștet mă și așezam uneori
să văd cum îmi șade
bolboroseam de nespus mă aflam în neștire
rezolvam o ecuație orfică mă fîlfîiam
în sfîșietoarea ei necunoscută
acolo pe după palatul telefoanelor
și lenjeriilor de damă
căzut pe scînduri împiedicat de sîrme
țineam aproape trombonul meu roz
și oftam
cred că mă încîntam
cu nenorocirea aia de alamă
043.462
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Asztalos
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
George Asztalos. “Calamități dansante.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-asztalos/poezie/225877/calamitati-dansanteComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
UA
alenecari= alunecari (cand vreau sa spun ceva serios... iata ca....
0
SCimi place deosebit cum suna prima strofa.
0
GAAlex:
Vad ca ai devenit de-al casei, familiar cu amneziile mele litherare, o chestie ca intre ardeleni, copchii bolunzi ghe la burguri secuio-sasesti de rumani...Las-o-n caini de viata si sa chiuim, Alex! Sa para trist si sa fie siblim!
Silvia:
Stiu, nu e co-(e)rect tot phoemul,nici faptu\' ca ma dau de misoginul mortii, nimic fair de fapt in pseudocomunicarea dintre sexe, trombonul meu roz e cel putin sincer, oftez in el de buna sama, ma incant cu nenorocirea lui de alama...
Oricum, vizita ta e un semn naucitor pe buna dreptate ca
nu-i chiar asa.Ca totusi, se poate...Plecaciune, doamna mea!
Vad ca ai devenit de-al casei, familiar cu amneziile mele litherare, o chestie ca intre ardeleni, copchii bolunzi ghe la burguri secuio-sasesti de rumani...Las-o-n caini de viata si sa chiuim, Alex! Sa para trist si sa fie siblim!
Silvia:
Stiu, nu e co-(e)rect tot phoemul,nici faptu\' ca ma dau de misoginul mortii, nimic fair de fapt in pseudocomunicarea dintre sexe, trombonul meu roz e cel putin sincer, oftez in el de buna sama, ma incant cu nenorocirea lui de alama...
Oricum, vizita ta e un semn naucitor pe buna dreptate ca
nu-i chiar asa.Ca totusi, se poate...Plecaciune, doamna mea!
0
Jucause alenecari de cuvinte... poemul se umbla... precum un dans de feciora... fain ... Ulnul
\"care s-a intitulat a mea se săruta de mine
pînă în gît
\"mie mi se ulise aveam un scaun ludovic pai
\"și-n rest se suspina că i se face urît