Poezie
totul se vede
2 min lectură·
Mediu
dacă nu mai am pe nimeni alături
în geam stă o pădure și îmi acoperă soarele
așa sting lumina care mai este
și mă dezbrac de tot
iată frigul iată corpul meu iată
tot ce am astăzi
de nu ar fi așa de urât o fiară se pregătește
să sară din el
iată corpul meu se pregătește să moară
o fiară de care să pot spune iată prietenul
meu iată soarele a răzbătut
totul se vede
mâinile sunt cu mine picioarele sunt cu mine
capul stă pe gât gâtul stă pe umeri
umerii mei îngheață gâtul meu tremură
capul meu e o bucată de gheață în care se vede
cum crește iarba și se întinde după vântul
din primăvară
dar mâinile mele sunt cu mine și totul se vede
mâinile mele leagănă un ciocănaș rece
mâinile mele cresc din umerii aceștia
să mă îmbrac în fier să mă apropii de apă
să mă îmbrac în aur să mă ascund sub pătură
să ies gol afară și afară să înflorească
așa e numai mirosul de sânge când traversez strada
mirosul de sânge din copilărie când
corpul meu încăpea sub masă sau în dulap
sau în sertarul cu lucrurile ascunse de mama
când era puțin
de îmbrăcat de hrănit de purtat în brațe
mirosul de sânge când m-am tăiat într-o dimineață
la gleznă și fugeam acasă
până la ușă cu o șuviță de sânge după mine
cu el vreau să adorm repede într-o lume frumoasă
plină de oameni care să mă iubească
nimeni nu mă poate proteja nimeni toată dragostea
și pătura peste corpul meu ca peste o groapă adâncă
dacă pun în foc 2 degete ele vor arde
dacă duc spre inimă 2 degete ele vor arde
dacă îmi tai 2 degete ele vor arde
- nimeni nu mă poate proteja –
noaptea se vede mai bine
aceasta este casa mea și culcușul fiarei
unghiile cresc părul iese din piele
numai lacrimile nu
0155669
0

liniile de forță majoră ale textului sunt păstrate și conduse cu măiestrie, da, coerență, stil și precizie
salut