Jurnalul unui simplu... (22 ianuarie 2007)

Cunoașterea este o falsă paradigmă. N-avem ce cunoaște. Ne grăbim să (mai) știm ceea ce știm; căutăm (întotdeauna) drumul cel mai lung și ne scurtăm existența. Structura noastră ne permite \"grabnica găsire\" doar într-un singur plan; celelalte (planuri) pierzându-și consistența, structura și scopul (pentru care co-există). Câștig-pierdere, fracție: 1... Valorile nu sunt... decât cumulul unor șanse (și nimic mai mult). Le acceptăm și continuăm să ne mințim și... (bine-nțeles) ne dezvoltăm într-un singur plan (acolo unde vrem să câștigăm). Nu știu cum ar arăta lumea fără (falsele) paradigme. Nu știu cum ar arăta omul fără cunoaștere... dar știu că trecutul arată precum viitorul (și invers), iar noi (de fapt) (re)cunoaștem ceea ce cunoaștem... și o să continuăm să (ne) cunoaștem până o să renunțăm la paradigme. Să fie oare paradigma (în esență) păcatul? ****** Argumentul și coerența nasc adevărul. Oare? Adevărul se bazează pe șanse: 1. șansa de a ieși din tine 2. șansa de a fi receptat (de alții) 3. șansa de a fi înțeles (de ceilalți) 4. șansa de a fi acceptat (într-o unitate de timp) ...este capacitatea ta de a influența mintea și/sau gândirea altor persoane - funcție de paradigmele (păcatele) tale...