Jurnalul unui simplu... (24 februarie 2007)

- tinerețe ai încercat vreodată să te definești? - ... ? - nici să nu-ncerci - ... !!! - căci atunci ți-ai da seama că ai fost tânără * * * * * Câteodată intri în obsesia tinereții, cu gândul că te vei întoarce biruitor, lăsând la o parte obsesia timpului. Te lepezi, intrând în trecut; nimic (mai) simplu...dar acolo lumea a murit (deja) zâmbind...și-ți dai seama c-ai ajuns ultimul. Mereu există o întoarcere. Gândul tău nu mai are forță, nu mai este biruitor, întorcându-se-n ultimul viitor, intrând prin tine cu ultima moarte zâmbind...și (atunci) îți vei da seama că ești primul care nu se va mai întoarce... * * * * * Tinerețea este pre-vizibilă. Ea revine, de fiecare dată, precum o avngardă-clișeu. Nu-și fixează \"push the limits\", tocmai pentru că nu se poate defini...e doar exibiționism pe marginea drumului (deja bătut, pietruit de alte și alte tinereți anterioare). Omul se-ntoarce de unde a fost ne-definit, sufocat de gânduri, căutându-și instinctele și mișcările cele mai ușoare, negându-și natura (de fiecare dată) în căutarea sa de a scurta efortul firesc al evoluției sale într-o paradigmă bizar-involutivă (deja moștenită și perpetuată).