îmi rîd și creierii din cap

Extraordinară vivacitate, imagerie rebelă dar de bun simț, demnitatea dreptului la bucurie.
Poem de excepție.

Cu drag și respect,

E foarte frumoasă expresia \"pune-mi pe ochi pălăria ta\", dar mă deranjează epitetul \"fundamenthală de phăreri de rău\". Mi-au plăcut mult și versurile \"hai să-ți ciripesc ceva cu pene\", \"îmi râd și creierii din cap\", \"cum paștele cucurigului să mă dezinfectez de tine\". Parcă nu era nevoie de precizarea \"murătură defectă\", \"prostituată beată\", aș fi mulțumită să văd un suspans, o nelămurire, o amenințare fără să-i fie indicate sursele. E o părere strict subiectivă, poemul oricum e scris cu meșteșug și are tensiune cu accente depresive.

Romulus:
Incintat de cunostinta si aprecieri, rezon monsher ca e \"demnitatea dreptului la bucurie\" aici, prea putina depresie, oricum putin imi pasa sau sunt total anti-pohezie
ca lux trist! Tagore o spunea clar:\"pastreaza in adancul sufletului tau/aceste cuvinte/si te veseleste\"...
Tamara:
Uite ca aveai dreptate pe alocuri, am inlocuit, acum suna mai indefinit, pune alte probleme, alta fiind si problema depresiei, care de fapt nici nu e...Oricum, frumos din partea ta ca iti faci griji, multumesc de tot, esti o prietena adevarata, sunt onorat...

Aiurea mea!
Așa ceva n-am mai citit și n-am mai văzut, e super și mișto. Apreciez viteza cu care inventezi vorbe de mângâiere și mijloace expresive inedite.

A-ti pune sufletul in joc si a bucura a-l scote pe om din monotonie... este mai mult decat o calitate... toata iubirea
unui scrib... Ulnul

Moncheri mei,

L-ați forțatără pe inoculatul G.A. să-(și/mi) fure finalul și nu numai, care-mi plăcu din cauza restului, care și-acum îmi place de tot, da\' nu-i corect dpdv al eu.

Da-mi sunteți dragi șașa:)

Cu respect,

george, am citit de mai multe ori ambele versiuni ale poemului tau..prima era aproape de personale, a doua ...e poezie...optez pentru care vrei tu... scrisul vindeca, litera de foc ramane...

Alex,Katya, ca in totdeauna prezenta voastra ma onoreaza si ma obliga la \"mult mai inalt si mult mai curind\", vorba poetului necuvintelor.Nu sunt nici eu de piatra...Dar netristetea mea aude nenascutii caini cum se gudura, nu mai latra...

Dincolo de titlul cam pretentios un text care mi-a placut prin rostirea frusta si refuzul sablonului.

Mersi pentru aprecieri, bun venit pe pagina mea! De n-am avea pretentii ne-ar pleosti tristetea.Pretind deci exist...

Poezia asta îmi pare nu doar inedită și simpatică, dar și zisă cu năduf, cam dintr-o suflare așa, hai, poate două, ceea ce o face și mai savuroasă. Foarte mișto, deși tot am o nedumerire referitoare la rămasul „în chetrii”, dacă e pe la pietrele lui Solomon, nu e un loc tocmai rău.:) îh?

Incintat de aprecieri Elena, suferinta trebuie ghicita din bucurie, nu etalata: \" uite ce buba mare am, imi crapa capu\' de tristete\" etc. etc...Trebuie tacuta de sa vada stele verzi, acolo in pietre, unde i-e locul.Iar noi, evident, sa chiuim haiduceste!Sau allandala, cum te intitulezi chiar tu.Wellcome to the club Elena!