Mediu
Eram ruda săracă a umbrei, eram clovnul
grav, cocoțat pe tron, primind solia de pace
a înserărilor din mahalaua Nisipului,
eram lucrătorul cu ziua pentru gloria
deșartă a cărnii, eram pierzătorul.
Plîngeam și-mi fluturam singurătatea
ca pe-un stindard al resemnării,
al înfrîngerii.
Închinasem Cetatea Neamțului regelui polon
al tristeții.
Tristețea mă copleșea
ca o armată de lacome termite, ca o haită
de înfometați pirahna.
Îmi trădasem toți prietenii, bunii mei plăieși
ai speranței.
Pierdusem toate bătăliile posibile și tu
nu mișcaseși nici măcar un deget pentru cauza mea,
înger păzitor, minune blondă!
Te pierdusem pe tine și nu mai aveam
chiar nimic de pierdut
pentru că nu te aveam decît pe tine.
Cerșeam lumină pe la colțuri de stadă.
Strîngeam bani albi pentru zile negre,
pentru zile fără lumină,
pentru Marea Zi Neagră ce o să vină.
Pe drept cuvînt, puteam fi declarat
premiantul ratării.
Pierzîndu-te pe tine, deja declanșasem
greoaiele proceduri de intrare
în faliment.
Pribeag, căutam un loc unde să mă
tîrăsc și să mor.
Descoperisem tăcerea ca pe-un providențial
azil de noapte,
mă aciuasem într-un colț,
departe de larma mai marilor zilei.
Orfan de tine, mîngîiam tăcerea
ca pe-un copil orfan,
fără să știu că tăcerea e un strigăt
de durere,
putrezit în smîrcuri, aidoma
unui ostaș căzut în ambuscada
ceții, la Podul Înalt.
Fără să știu că tăcerea e un strigăt
de durere
izvorît din chinurile materiei, la facerea lumii,
un strigăt ce-a rătăcit drumul
spre noi.
Închide odată pleoapa plopului ăsta,
plăpînd și fără soț, îngere!
Trage cortina peste ratările mele,
peste fața de înecat a zării,
să nu mă mai vadă nimeni
cum mă tîrăsc să mor singur
în cimitirul de alge
de la marginea mării…
15 ianuarie 2000
0134.327
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Tudor Negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 285
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Tudor Negoescu. “Cimitirul elefanților.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-negoescu/jurnal/36059/cimitirul-elefantilorComentarii (13)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EE
EEeli eli✓
trist si totusi placut citirii.
0
NS
Ce vorbaret ai devenit! Iarta-ma, dar mi se pare prea incarcata, prea explicativa. Probabil ca asa ai simtit nevoia sa o scrii.
0
TNNumele tau e mai trist si decit textul meu trist, a nimanui! Chiar asa, a nimanui!?
Tot ce am postat e in aceeasi nota, asa cum mi-e si viata, de altfel...
Tot ce am postat e in aceeasi nota, asa cum mi-e si viata, de altfel...
0
TNAsa eram acum 3 ani, cind gindeam, nu munceam... asa e ...prea multa poezie strica! Dar prea putina?
0
AS
dorun, ca sa zic asa: I hear you, brother!!!Si cred ca oricine...Te faci foarte bine inteles prin mijloace simple si foarte eficace.
Eu as schimba insa pleoapa plopului plapind (exercitiu dedictie?).
Eu as schimba insa pleoapa plopului plapind (exercitiu dedictie?).
0
TNEra ziua lui Eminescu atunci(incercam o meditatie despre soarta poetilor in lumea asta nepasatoare). Eram si cu moralu la pamint. Graficul meu se tira pe covor.Cit despre exercitiul pe care l-ai remarcat, ma gindeam la Cosbuc, cel cu\"Prin visini vintul viu vuia\"...
0
TNImi vine sa pling dar totusi ma joc.
Fac exercitii.
Fac exercitii.
0
MME greu sa comentezi astfel de versuri.... Sunt simple la prima vedere si transmit un mesaj din adancul sufletului...
E greu sa explici durerea... La fel, tacerea spune multe lucruri uneori...
...Imi amintesc de o melodie din lb. italiana aceste versuri... Traduse ar suna cam asa: \"sunt un elefant/ cu un suflet de fluture/ imi tresare imima/si plec...\"
\"în cimitirul de alge
de la marginea mării…\"
Madim
E greu sa explici durerea... La fel, tacerea spune multe lucruri uneori...
...Imi amintesc de o melodie din lb. italiana aceste versuri... Traduse ar suna cam asa: \"sunt un elefant/ cu un suflet de fluture/ imi tresare imima/si plec...\"
\"în cimitirul de alge
de la marginea mării…\"
Madim
0
TNAi un excelent simț poetic, Mădălina. Ar ieși din combinația ta un micropoem pe cinste! Păcat că nu sînt eu cel care a scris versurile cîntecului...Mulți elefanți cu suflet de fluture am văzut eu pe acest site!
0
IFață în față cu tine, nu poți minți, nu poți să taci. Doar să povestesti ce vezi, ca într-o cronică de teatru, să povestești despre un actor bun într-o piesă proastă.
Mustește viața în poezia ta, fiecare vers zgârie gandul pentru a scoate la iveală solidaritatea în sentiment, și apoi, speranța ..
Mustește viața în poezia ta, fiecare vers zgârie gandul pentru a scoate la iveală solidaritatea în sentiment, și apoi, speranța ..
0
EDM-a impresionat mult textul acesta.
L-am \"simtit\", lucru minunat pentru un cititor care nu fuge de sentimentele grave.
M-am mai apropiat cu un pas de ideea ratarii - intalnita aici in toata \"poezia\" ei...
Cred ca voi reflecta mai profund la acest subiect, a carui amploare abia acum o intuiesc.
L-am \"simtit\", lucru minunat pentru un cititor care nu fuge de sentimentele grave.
M-am mai apropiat cu un pas de ideea ratarii - intalnita aici in toata \"poezia\" ei...
Cred ca voi reflecta mai profund la acest subiect, a carui amploare abia acum o intuiesc.
0
TNChiar și față în față cu noi înșine mai mințim, cînd nu avem curajul mărturisirii păcatelor. O notă destul de proastă, în eventualitatea unei Judecăți drepte, fie ea și cea de Apoi!
Mulțumesc de trecere, stimată Ilinca
Mulțumesc de trecere, stimată Ilinca
0
TNMi-ar părea rău ca meditațiile mele să aibă un impact demoralizator asupra ta, dragă Elia!
Dar simțim uneori nevoia să ne aplecăm și asupra unor lucruri grave din existența noastră, chiar asupra ratării, trup din trupul nostru...sătui de atîtea festivisme de paradă, servite azi prin toate mijloacele de comunicare.
Mulțumesc pentru trecere și pentru numele tău cu rezonanțe biblice!
Dar simțim uneori nevoia să ne aplecăm și asupra unor lucruri grave din existența noastră, chiar asupra ratării, trup din trupul nostru...sătui de atîtea festivisme de paradă, servite azi prin toate mijloacele de comunicare.
Mulțumesc pentru trecere și pentru numele tău cu rezonanțe biblice!
0