Poezii

AURIU Atâta dor, Atâta dor, Într-un biet suflet călător, Suflat cu aur cald, strălucitor Să-l facă Dumnezeu nemuritor! Chemare tainică, adânc simțită, De la icoana cea la începuturi

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

CÂNTEC Mă-nvârt încet; o frunză în cădere, Pătată verde, galben, ruginiu, Luată de pe creanga vieții de-o adiere, Lăsând copacul lumii mai pustiu. Acum când zbor văd împrejur mai

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Copilărie Iar am visat că zbor ! Desprins de pe covor, Fulg alb din aripa unui cocor, Mă-nalț ușor Și mă agăț de-un nor. Suflat de-o adiere-ncetișor, Văd jos căsuța noastră. Și-un

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

1 NOIEMBRIE (de ziua mortilor in Ardeal) Mi-s dragi bunicii care somnu-și dorm sub voia sorții Și moșii lor; un sat întreg, mi-s dragi cu toții. Și brad mă simt, în cimitirul de sub munte

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Povești Nu pot să spun c-ai fost ispită, Sau că ești. Nu pot să spun că n-ai fi fost cinstită, Că spui povești. Și totuși, Totuși, Atâta frumusețe risipești Că inima mi-o spargi în

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Roșu aprins Ești Roșu stors Din sânge gros, Peste jar Din amnar. Iei Calea grea de vii dureri, Prin pofte calde și plăceri. Ai Iute-orbire de mânie Și invadări de bucurie, Culoare ești

TBTudor Ioan Bogdan

0

2

Schimbare Ce valuri mari de bucurie, Ce râuri mari de apă vie, Revarsă piatra de pe culme Deși cuvinte-s doar de bici și cruce și sudalme. Cu ochii-n jos, grumazul aplecat, Uitat-am de

TBTudor Ioan Bogdan

0

4

Pe bune ! C-am avut în mine cuvinte nebune. Vise albe de piatră scobită de vânt, Porți mari de aur țâșnite din negru pământ Și vinuri roșii de sânge aprins Mi s-au prelins, pe sufletul de rai

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Doamne ! Ce departe Ai pus-o pe Moarte! Nu mai ajunge acolo carte, Nici din privire o parte. Nici zâmbete, nici șoapte. Numai dorul poate de mai străbate, Și câteva vise prin noapte, Vii și

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Ziua de azi Acum mă-nvârt; o bilă rătăcită, Pe masa verde și râșnită, În rând cu alte bile-mpinsă și lovită, După o lege-obscură, neghicită. Nu văd nimic deasupra mea; Lumina vine

TBTudor Ioan Bogdan

0

4

Răzvrătiți ! Nu vrem să ne plecăm grumazul umiliți, Noi cei de dor nestins de rai de-a pururi chinuiți. Secătuiți ! Fără de lacrimi sub povara vieții stăm zdrobiți, Cu-aceleași patimi și

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Robii Doamne! robii tăi ascunși în mijlocul lumii, Sunt ruguri aprinse sub secera lunii. Izvoare de aur spre cerul deschis Sunt rugile lor; șirag necuprins. Stăpâne! stâlpi mari de fier la-a

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Mărturisire Ce pot să spun, Eu cel nici rece acum, Nici ars în foc nebun ? Călâi m-ademenesc, Că seva vie nu o risipesc, Deși nimic din mine nu rodesc. Sterp și vulgar și fără

TBTudor Ioan Bogdan

0

2

Ai scris? Ai desenat? Ai scris? Sau poate-ai desenat, Jos, pe nisipul alb curat, Cu capul în smerenie aplecat, Lângă femeia întinată de păcat Și pietrele gătite de-aruncat ? O cruce-ai

TBTudor Ioan Bogdan

0

2

Analiză semantică Că te înalți ai spus. Și te-ai urcat pe cruce. Că Domn ești uns de sus. Și te-ai plecat sub bice. Că drum ești ai promis, Golgota l-a sfârșit. Că Viață ești ai zis. Și

TBTudor Ioan Bogdan

0

2

Neîngăduită dragoste Ce poți să faci C-o dragoste ce nu-i la locul ei ? Nu poți s-o taci. Nu poți s-o-ngopi sub plapumă de flori de tei. Nu poți s-o spui; Și de-o șoptești: ori inima ori

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Focul viu O, cum te arde-n suflet focul viu, Și-i rug aprins Și dor nestins, Chemarea Cerului de-ajungi s-o simți. Încerci s-adormi chemarea ce șoptește, Și-i liniște Și pajiște, Pe

TBTudor Ioan Bogdan

0

1

Lumea în care ne-am născut Doamne, Lumea în care ne-am născut, E viață scrisă pe pământ. Se strică lutul și rămâne O cruce, un suflet și un nume. Atâta freamăt-cântec,

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

O clipă Că lumea toată stă în noi - așa gândim, Apoi de valuri de durere ne lovim. Și ce-am trăit frumos nu știm, În cer de mai găsim. Și cât și ce plătim, De-atâta suferim, Până

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

În cer Mi-e dor să zbor ! Mă simt în mine vânt ușor, Cu ochii către cerul drag, Cu brațele deschise larg, Nu înțeleg de ce mi-s tălpile lipite-n praf. Mi-e gura însetată de avântul către

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Prietenie Prietenie, Loc binecuvântat de comuniune și de bucurie. Adie, Cald în suflet sentimentul pur de armonie. Știe, Privirea când se întâlnește câtă simpatie, Împrăștie, Spre locul

TBTudor Ioan Bogdan

0

3

Sclipiri Sclipesc în picuri moi albastre ploi, Tristeți adânci și verzi curg lin în noi, Lăsând nisip de aur fin și argintiu noroi, Pe gene lungi și-n ochi de lacrimi goi. Învie albe umbre

TBTudor Ioan Bogdan

0

2

Zăpezile copilăriei Nu știe, Inima în minte să învie, Ceva mai alb decât zăpada din copilărie. Nu poate, Sufletul prin timp a mai străbate, Până la sentimentul dulce-nlăcrimat de

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Cealaltă jumătate Înstrăinați! Din sinea noastră alungați, Iubim însingurați, Cutremurați, De sentimente calde deșertați Și credem că suntem de celălalt stricați Și-n ce avem mai scump în

TBTudor Ioan Bogdan

0

1

Povestea de dragoste La locul în care Luna-se-ascunde, În Þara de-argint a lui nicicând și niciunde, Sunt focuri albastre cu limbile blânde, Și lacuri de aur mișcate în unde rotunde Sub

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Păcat adânc Păcat adânc, păcatul greu. Se șterge doar cu sângele lui Dumnezeu. De haina albă-o murdărești Din neputință când greșești, În lacrimi tot mai poți s-o curățești. Dar dacă

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Copilul meu Doamne, ce dor îmi e de tine, copilul meu nenăscut! Îmi pare rău că nu te-am vrut. Aș fi vrut să am o poză cu tine, să te fi cunoscut, Și să te mângâi încet pe frunte, aș fi

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Eu, cel ghebos, Bâlbâit și cu un ochi scos, M-am pornit iar pe jos, La biserica din cartier, Astăzi însă nu ca să cer Milă de om cu suflet de boier, Ci ca să sărut moaștele Și să mănânc

TBTudor Ioan Bogdan

0

1

Istorie Ne-am născut Doar cu început, Din suflet și lut. Din vânt-adiere Pusă putere, Pe trup mângâiere, Fără durere, Fără dorință Și neputință. Numai voință De zbor ușor, Până la

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Dar peste dar Golgota, în Vinerea Mare Noi, cei din Avraam născuți, Unși neam ales al Domnului, Ocară îndurăm ca sub pedeapsa jugului străin să stăm tăcuți, Răbdând acvila Romei sus în

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Dar peste dar Golgota, Vinerea Mare Noi, cei din Avraam născuți, Unși neam ales al Domnului, Ocară îndurăm ca sub pedeapsa jugului străin să stăm tăcuți, Răbdând acvila Romei sus în templul

TBTudor Ioan Bogdan

0

0

Pentru Dan Aporof Lumea din tine Lumea din inima ta, E-o lume pictată cu albul din nea, Cu cer nepătat de umbră de

TBTudor Ioan Bogdan

0

1

Ploaie de stele Doamne, nu mă bate cu ploaie de stele Pe gândurile mele. Că-i sufletul meu cer înnegrit de furtună În care urlet de

TBTudor Ioan Bogdan

0

1

Primăvara Cer proaspăt, strălucit, albastru-străveziu miraculos, Prin gene stors în cercuri galbene și verzi și roz, Cu mângâieri de raze-ntinse pe obraz duios,

TBTudor Ioan Bogdan

0

3