Promisiuni

Imi cer iertare pentru prea marea familiaritate,dar așa am simțit atunci și asa simt și acum..simt mesajul cuvintelor și nu mă interesează prea mult semnele de punctuație..se pare că nu e bine,dar asta simt..cu înțelegere..

Poate că ai dreptate ... poate că percepția ta nu este greșită și într-adevăr nu e bine... M-am gândit însă la zbaterile lumii de azi, între credință și necredință, cea din urmă adesea strigată cu revoltă datorită profundei dezorientări, datorită durerilor greu de purtat, datorită multelor ispite. M-am gândit însă și la felul în care sfinții vor judeca lumea, după cum zice scriptura. Și la cuvintele că \"cel ce crede în Mine și de va muri va fi viu..\" Și la toate cuvintele scripturii care luate de-a ad literam păreau a nu fi împlinite și totuși erau adevărate. Prin necredință oarecum perpetuăm situația în care s-au găsit conducătorii poporului evreu așteptând un Mesia - rege războinic cu puteri supranaturale și s-au pomenit cu un împărat care nu-și avea împărăția pe pământ. Și l-au respins chiar dacă era însuși Dumnezeu ... Cred că atunci când te pui în locul celui pe care vrei să-l faci să înțeleagă și acesta pricepe că-i ști zbaterile, sunt mult mai multe șanse să-l câștigi înspre bine. Sau măcar să-i dai de gândit. Cam asta a fost intenția mea; de a pendula între necredință și credință spre argumentul convingător. Mulțumesc pentru simțire și iertare pentru ceea e nu aș fi vrut să fie...Și dacă a fost vreo smintire din ceea ce am scris, asta, cu sinceritate n-aș fi vrut cu nici un chip. N-a fost scrisă pentru cei ce cred ci pentru cei care ar putea crede. Mulțumesc pentru înțelegere și crede că nu mi-a fost ușor să scriu cele câteva rânduri ale poeziei.