Poezie
Sclipiri
1 min lectură·
Mediu
Sclipiri
Sclipesc în picuri moi albastre ploi,
Tristeți adânci și verzi curg lin în noi,
Lăsând nisip de aur fin și argintiu noroi,
Pe gene lungi și-n ochi de lacrimi goi.
Învie albe umbre din depărtări cernite,
Cu chipuri dragi de vii pasiuni golite,
Zâmbind tăcut în amintiri de dor umbrite,
Astăzi în roșu tainic înțeles descoperite.
Stăm vii aprinși și mohorâți de dulce dor,
Ni-s inimile vineți porumbei uciși în zbor,
Căzând prin verde-purpuriu fuior de nor,
În negre valuri de cristal strălucitor.
023270
0
Inca o impresie.... cred ca.. avangardismul si-a permis prea multe. Libertatea lui de exprimare a nebuniei \"creatoare\" pare ca a ucis multe din valorile specifice unui poem. Imi permit sa spun chiar ca avangardismul a distrus tot.. Probabil ca voi fi contrazisa, insa gandurile mele sunt destul de bine fixate. Deocamdata sunteti singurul de pe-aici caruia un scurt poem al meu a ajuns la suflet, de aici si sinceritatea mea.
Poezia de azi imi pare ca a calchiat prea multe elemente sau idei indraznete din cultuile occidentale.. de ce mereu romanii nostri trebuie sa arate ca sunt buni in arta mimesisului ??