Poezie

În Cer

1 min lectură·4 mai 2007

Mediu

În cer

Mi-e dor să zbor !

Mă simt în mine vânt ușor,

Cu ochii către cerul drag,

Cu brațele deschise larg,

Nu înțeleg de ce mi-s tălpile lipite-n praf.

Mi-e gura însetată de avântul către cer,

Cu pieptul ridicat înspre mister,

Sparg aerul ca o corabie cu bot de fier.

Þinând sub mâini șuvițele de vânt

Plutesc râzând în gând.

Dar gleznele mi-s tot lipite de pământ.

De sus văd totul în rotund cuprins,

Mă umplu de putere pe abis

Și liberatea-o gust în fel ce n-a fost încă zis;

Simt viața cum se întregește-n sens deplin

Cu bucuria suflului dintâi divin,

Și nu mai are înțeles nici timp, nici chin.

Și tot nu înțeleg cum încă stau lipit de tină,

Ca într-o veșnic ispășită vină.

004.520

Tudor Ioan Bogdan. “În Cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/tudor-ioan-bogdan/poezie/244538/in-cer

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.