Chipul îmi îmbracă straie
Cunoscute doar de suflet,
Giulgiu rece ori văpaie,
Împietrire, viul umblet,
Negură, încrâncenare,
Rază după ploaia-ntreagă,
Verva dulce sau visare.
Îns-o
Metamorfoză
În universul meu prea întinat
Cu înălțări din prăbușiri năroade,
Ca un tâlhar mărunt tot am visat
Neprețuitu-ntre nimicurile-mi fade,
Tânjind cu gând pierdut cum aș
Negândit
Serafimi sărută tâmple
Prea păgâne și-ntr-o doagă,
Negânditul să se-ntâmple,
Îngerii căzuți se roagă
Căutându-și alinare,
Chiar de aripa-i timidă,
Iadu-i tropot la
Incandescență
Făclie arzândă sub stele și nori,
Sub ploaie de vară, sub albe ninsori,
În vântul cu flori de cireș aromit,
Pe verdele ierbii sau covor ruginit,
Buchet de sclipire din
...Și somnul meu, de undeva,
Dormit așa cu fața-n sus,
Pe la vreo patru și ceva
Înc-o dilemă mi-a adus:
Prin Rai umblam ca pieton,
Oh, ce priveliști și cât soare !
Îngeri cântau divinul
Crepusculi
Crepusculi se revarsă din depărtări, senini,
Un tainic dans cromatic de umbre și lumini
Sub pleoapa tremurândă, pierdută în ninsori,
Scăldată-n ploi de vară ori blând scrutând spre
Dintre miile de raze
Efemere, călătoare,
Pogorându-se în fraze
Diafane, arzătoare,
S-a desprins gingașă una,
Când fierbinte, când polară,
Rece cum e însăși luna
Ori explozie
Eu știu că poezia-mi nu-i modernă
Dar nu-mi crescură încă-n spate sâni,
Nici aripioare-n loc de mâini
Și cuie-n pernă.
Chiar nici sinapsele nu-mi sunt gigantice
Ca prin sintaxa pro să
Zi de zi, mica oglindă
Când mă vede dimineața,
Musai vrea să mă surprindă
Și își schimbă zilnic fața,
Cu o moacă asasină
Mă privește-n zori de luni,
Din beznă, deși-i lumină,
Cu
Unii spun că-i de-o cruzime
Fără seamăn, insensibil,
Că întotdeauna vine
Dar de-ntors...ireversibil,
Că se-așterne precum praful,
Cea mai dragă-i e uitarea,
Petrecutele cu vraful
Îi
